Varianta PDF a rubricii semnate de Șerban Foarță
I. TREI LIDURI INFANTILE
Prunul
Un prun avem. E-atît de mic
Că parcă n-am avea nimic.
Un gard în juru-i are,
Spre-a nu-l călca-n picioare.
Să crească mare,-ar vrea. Dar nu
E chip să crească, fi’ndcă nu
Prea are, asta-i: n-are,
Micuţul nostru soare.
E ăsta prun? Au nu e prun?
N-a făcut prune; însă
Că este, totuşi, eu vă spun.
Se vede după frunză.
Croitorul din ulm
(Legendă din vremea Războaielor Ţărăneşti)
Eu, Sfinţia Ta, zbura-voi,
I-a spus popii croitorul.
Ai să vezi, i-a spus.
După care, cu un fel
De lungi aripi, urcă el
În clopotniţă. Sus.
Popa,-nsă, că nu-i
Cu putinţă asta,
Nu-i pasăre omu’,
Ai să cazi şi basta,
Popa i-a spus lui.
Croitorul a murit,
I-au spus ăilalţi popii.
A fost jale mare.
Aripile i s-au dus.
El s-a prăbuşit. De sus.
Pe pămîntul tare.
Clopotele,-n cor,
Trageţi-le, deci;
Omu’, v-am mai spus-o,
N-o să-mi zboare-n veci,
Popa le-a spus lor.
Păsări la fereastră, iarna
1
Eu îs vrabia, dragii mei.
Vrabia cea umilă.
Eu vă dam de ştire,-n varză,
Când intra cumătra barză.
Fie-vă, azi, milă.
Că ne-aduci la cunoştinţă,
Uite-aici un pumn de mei.
Şi recunoştinţă!
2
Eu – cioc-cioc! – ciocănitoare
Îs, copii. Vai mie!
N-a rămas în pom lighioană
Să n-o fi pus eu pe goană.
Ce-aveţi să-mi daţi, oare?
Fă-te-ncoa, cicălitoareo.
N-aţi un vierme, silitoareo.
Aferim şi ţie!
3
Eu îs mierla, dragii mei.
Mierla cea sărmană.
Am cântat o vară-ntreagă
La vecin, în zori, pe-o creacă.
Daţi-mi de pomană.
De-asta, mierlo,-avem ştiinţă.
Na şi tu un pui de mei.
Şi recunoştinţă!
II. CÂNTECUL FETEI DE STRADĂ
Eu, domnii mei, de pe la şaişpe ani
Mă aflu-n slujba dragostei pe bani
Şi-am învăţat, din om în om,
Pe propria-mi piele,
Mai bune şi mai rele: ăsta-i jocul;
Dar am uitat şi multe dintre ele.
(La urma-urmei, sunt şi eu un om).
Noroc că totul curge ca o apă:
Şi dragostea şi-amarul au trecut.
Unde ţi-e lacrima de-aseară, din pleoapă?
Unde-i zăpada anului trecut?
Ştiu, pe măsură ce trec anii dulci
Ţi-e tot mai la-ndemână să te culci
Cu unul şi cu altul; dar,
În ani şi ani,
Şi harul cărnii seacă, dacă-l drămui
În fiecare zi, pe gologani.
(La urma-urmei, seacă orice har.)
Noroc că totul curge ca o apă:
Şi dragostea şi-amarul au trecut.
Unde ţi-e lacrima de-aseară, din pleoapă?
Unde-i zăpada anului trecut?
Altminteri, nu-i uşor să converteşti
Plăcerea-n mărunţiş, nici chiar când eşti,
Expertă-n treaba asta, –
Şi-ţi ia ani
S-o faci… Iar între timp, îmbătrâneşti.
(La urma-urmei, n-o să fii tot proasta
Care erai la şaisprezece ani.)
Noroc că totul curge ca o apă:
Şi dragostea şi-amarul au trecut.
Unde ţi-e lacrima de-aseară, din pleoapă?
Unde-i zăpada anului trecut?
Cotraducător: Maria F.