Traduceri aminte. Ecce puer (II): Rainer/René Maria Rilke

Dintr-o copilărie [Aus einer Kindheit]   Ca o comoară, umbra ferecată în camera unde băiatul sta pe gânduri… În credenţ, ca fermecată, o sticlă clinchetind, – când maică-sa se furişa pe vârfuri; dar, trădată, îl săruta: Aici erai? – Ci teama i-a fost cuprins privind clavirul mut la care,-n seri, cânta ea, câteodată, un lied în care, fără a-şi da seama, el se-adâncea, ca-ntr-un tărâm temut.   Privea, tăcând, vrăjit, la alba mână a ei, cu pietre scumpe-n zeci de ape, şi nu-şi lua ochii de la ele până nu-i evocau zăpezi căzând pe clape.   Copilul la oglindă [L’enfant devant la glace] El în oglindă se răsfrânge, şi, după, trece mai departe; ci,-n urmă-i, nimenea nu strânge imaginea-i puţin aparte.   Se-ntâmplă, însă, ca, spre seară, când amintirea nu-i dă pace, oglinzii, parcă mai opace, imaginea să i-o receară.   Se teme, nu se teme – nu ştiu; uimirea-i, însă, n-are margini şi,-n faţa propriei lui imagini, e tot cu gându-aiurea – puştiu’.     Copilăria lui Don Juan [Don Juans Kindheit] De pe atunci, simţeai în trupu-i suplu un arc întins ne’nvins de nicio doamnă; iar uneori privirea, făcând cuplu cu-ntregu-i chip, părea că o îndeamnă   pe […]