Traduceri aminte. Jaufre Rudel, prinţ de Blaye (secolul al XII-lea)

[L’AMOR DE LONH]   Când ziua-i lungă-n luna mai şi am, de tril de păsări, parte, – cum ele tac, aminte, vai, mi-aduc de Doamna-mi de departe; şi inima-mi, atunci, suspină, iar tril şi floare de-albăspină îmi par mai reci ca un omăt.   Voi fi făcut un pas în Rai Trecându-i pragul de departe, Ca pelerin sărac, în strai De in, iubirii-mi de departe, Şi cu toiag, cam către cină, Când ea-mi va fi,-n sfârşit, vecină, Cu toate că-i departe-hăt.   Ci i-aş făgădui un trai Ferice Doamnei de departe, Credinţă,-n gând şi prin viu grai, Jurându-i Doamnei de departe, Iar gura-mi ce acum suspină, De dulci cuvinte ar fi plină, – Când fi-va să i mă arăt.   De-aş vrea să‑l uit, s-ar ţine scai De mine-amoru-mi de departe; Ce pot e să visez, încai, Că am să plec, cândva, departe, – Călătoria, însă, lină Nu e, ci de primejdii plină, Încât cu vise nu mă-mbăt.   O altă dragoste să n-ai, Îmi spun, decât cea de departe, Pentru că nu-i niciuna mai De preţ decât cea de departe, – C-aş vrea ca oastea sarazină, Pre ambii,-ostatici, să ne ţină Făr’ de-a ne-ntoarce îndărăt.   Dacă mi-a fost […]