Transparenta

Daca ar fi sa alegem un cuvint pentru fiinta Dumitru Tepeneag, acesta ar fi transparenta. In sensul imediat, el presupune o onestitate funciara, absenta oricarei urme de ambiguitate in relatiile cu ceilalti ori fata de sine. Intr-un sens mai elaborat, este virtutea cardinala: a alege libertatea si a raspunde asteptarilor, indoielilor, provocarilor celor din jur cu aceasta libertate. Dialogul de fata sta sub semnul libertatii: un „pachet“ de intrebari scrise, din care Dumitru Tepeneag a „cules“ sa raspunda fara vreo constringere de spatiu sau timp, generica ori metodica. Fara poza, nici piruete stilistice. Avec panache. Ii multumesc. Cind fac marturisiri despre vocatia de scriitor si sensul scrisului in viata lor, multi sint cei care, precum Michaux, Blanchot, Kundera, vorbesc despre o evidenta, asemenea unei revelatii. Or, revelatia, cum stim, nu precede intotdeauna opera. Dimpotriva. Mai sint si cei care scriu intr-un fel de obscuritate, de descurajare permanenta, insotiti adesea de sentimentul esecului (care nu se stinge, uneori, nici dupa aparitia cartii). In astfel de cazuri, scrisul nu are nimic euforic, nici eliberator: este o (s)fortare permanenta ori o datorie (mai mult sau mai putin asumata). Unde v-ati situa dumneavoastra, domnule Tepeneag? Am inceput sa scriu destul de tirziu (pe la […]