Tratat despre oboseală

Editura Cartier din Chişinău a publicat recent o excelentă selecţie din poemele lui Andrei Bodiu (Oameni obosiţi, 2016), realizată de Claudiu Komartin, oferind astfel, la doi ani de la dispariţia prematură a poetului, imaginea de ansamblu a unei creaţii de o remarcabilă originalitate. Reprezentant de notorietate al Şcolii de la Braşov, cristalizate în jurul lui Alexandru Muşina, Bodiu a debutat (alături de Simona Popescu, Caius Dobrescu şi Marius Oprea) în volumul colectiv Pauză de respiraţie (1991), descoperindu-şi de timpuriu propria voce poetică, ale cărei modulaţii vor deveni pregnante în ultimele sale volume: Oameni obosiţi (2008) şi Firul alb (2014). Poemele lui fac o radiografie lucidă, în registru minimalist, a lumii contemporane, înfăţişînd, în decupaje voit banale, mici scene din viaţa unei umanităţi care pare să-şi fi epuizat toate rezervele de vitalitate şi peste care pluteşte ameninţarea unei apocalipse ce nu mai are nimic din grandoarea catastrofelor cosmice, anunţîndu-se la fel de ternă ca şi o săptămînă de lucru: „«Mîine e sfîrşitul lumi»/ zice tînăra asistentă sigură pe ea trage un gît/ de apă. // încăperea e rece neagră./ E de nepătruns. Mîini dibace au aruncat/ Acolo/ drapele de întuneric. // «Mîine totul e gata»/ zice juna // Mîini dibace au/ […]