„Trebuia să fim la zi cu ceea ce reprezenta muzica de-aici şi de pretutindeni“

I se spune FSU, logic, de la iniţialele numelor. Dar nu e doar o prescurtare, cum s-ar crede, ci un brand, în muzica – generic zisă – tînără românească. S-a născut şi a crescut odată cu aceasta, atunci cînd a fost inventată în Occident, şi ne-a arătat-o şi nouă, în minunăţia ei. Beat, rock, pop, folk, jazz şi aşa mai departe – el le-a cules de pe cine ştie unde şi (ni) le-a dat mai departe. Nu numai melomanilor, ci şi celor care cîntau şi doreau să ştie mai multe, mai noi… Că au fost pupitrele de disc-jockey de pe la cluburile şi discotecile din Bucureşti, în primul rînd, ori microfoanele şi magnetofoanele de la Radio România, nu în ultimul rînd paginile atîtor ziare şi reviste, culminînd cu influenta rubrică din Săptămîna, de peste tot ne întîmpina cu deferenţă şi profesionalism, cu vocea ori stiloul inconfundabile, cu acribie şi pasiune – Florin Silviu Ursulescu. Adică FSU, o marcă neînregistrată la OSIM, dar respectată de foarte mulţi, şi pe vremea cînd nu exista, chipurile, decît un unic îndrumător, şi în timpul de după, cînd toată lumea crede că se pricepe la muzică. (Doru Ionescu)   Vă apropiaţi de o vîrstă rotundă… […]