TVR în Epoca de Aur (II)

Inaugurată pe 31 decembrie 1956 – după două-trei decenii de experimente privind transmiterea imaginilor la distanţă, experimente perfect contemporane cu întreprinderi similare din alte ţări europene (!) –, Televiziunea Română ajunge, la începutul anilor ’70, a cincea televiziune din Est (după Iugoslavia, URSS, RDG şi Ungaria) ca număr de programe şi a douăsprezecea – ca număr de ore de emisie. „Cu o întîrziere, din punct de vedere tehnic şi social, de aproape zece ani, televiziunea română are parte de acelaşi handicap instituţional ca şi cea franceză, respectiv dependenţa sa faţă de puterea centrală, faţă de stat (şi, în mod sigur, faţă de partidul comunist ca instituţie de stat), dar într-un grad mult mai mare“, observă Alexandru Matei în cartea sa, O tribună captivantă, deloc timorat în a face comparaţii şi în a semnala paralelisme care, pentru alţii, în virtutea unor preconcepţii şi a unor blocaje ideologice, ar fi de neconceput. Despre adeziuni intelectuale Cine se aşteaptă ca în studiul lui Alexandru Matei despre Televiziunea României socialiste să găsească, dincolo de acribia cercetării propriu-zise, şi afirmarea unui angajament ideologic clar „anticomunist“ (asumarea unei sănătoase atitudini moralizatoare…) va avea, citind O tribună captivantă, o mare dezamăgire. Autorul volumului de faţă înţelege cu […]