Ultima scrisoare de la Mircea Iorgulescu

La 15 decembrie 2010 s-au împlinit zece ani de la apariția, într-o publicație din Ungaria, Elet es Irodalom, a celebrei Scrisori către Prietenii mei români, datorată cunoscutului gînditor și ex-disident maghiar (iar azi, din păcate, din nou ostracizat de către actualul guvern Orban…), originar din Cluj, Gáspár Miklós Tamás. Scrisoarea vedea lumina tiparului în zilele agitate dintre cele două tururi ale alegerilor prezidențiale din România anului 2000 și-și propunea să ofere o posibilă explicație a prezenței lui C. Vadim Tudor în turul doi al alegerilor. În sinteză, G.M. Tamás, reputat expert în chestiunile românești, susținea că motivul pentru care șeful PRM a ajuns în turul doi trebuie căutat în alunecarea tot mai accentuată către dreapta și către naționalism a curentului majoritar, dătător de ton, al intelectualității românești post ’89, mai precis, în resuscitarea miturilor ortodoxiste, autohtoniste și a celor ale extremei drepte interbelice, inclusiv prin inflația de Eliade, Cioran, Noica, Țuțea – care se adăuga dozei masive de protocronism național-ceaușist îngurgitată în perioada dinaintea Revoluției – în detrimentul orientărilor liberale sau de stînga democratică, pro-europene, occidentaliste etc., de sorginte pașoptistă și iluministă. O veche dezbatere în civilizația română, de la Eugen Lovinescu încoace… Textul a făcut vîlvă și a fost […]