Ultimul supravietuitor

Misterios si discret, drumetul incendiar s-a retras, la 86 de ani, in partea cealalta a lumii, in suprarealitatea imediata de unde ni se fac, uneori, semne. In fond despre asta a incercat sa ne comunice, prin cartile lui, toata viata. Mi-l amintesc, cu un fel de zimbet pe chipul subtiat de patina ascetica a batrinetii, dar ramas, altfel, aproape neschimbat, ca in tinerete, doar putin stingherit si parca amuzat de lumina artificiala a reflectoarelor care l-au inconjurat in ultimii ani. Nu voi vorbi aici despre un foarte mare poet (desi, fara indoiala, asta a fost). Nu i-a placut niciodata sa i se spuna astfel, dupa cum nu i-a placut sa fie redus de diversi admiratori la formule de manual, gen „ultimul mare suprarealist“, „un Andre Breton roman“ – si celelalte. Cu toate acestea, „reflectoarele“ si etichetele elogioase isi au rostul lor: ele atrag, uneori, atentia necunoscatorilor asupra oamenilor cu adevarat importanti. Oricum am privi lucrurile, supravietuitorul Gellu Naum ramine un invingator. Un om aflat, pina ieri, alaturi de noi – si totusi intotdeauna foarte departe, intr-un punct de observatie out of the world de unde lucrurile se vad intr-o alta lumina si capata o alta dimensiune. Nu l-am cunoscut direct. […]