Un altfel de interbelic

S-ar fi putut numi „noul interbelic“ sau „un alt interbelic“ – însă discuţia pe care acest grupaj de texte intenţionează să o lanseze nu mizează pe înlocuirea unei paradigme existente, ci pe lărgirea ei. Interbelicul, aşa cum îl învăţăm în şcoală şi cum e el construit discursiv în imaginarul public, nu e doar idilic, ci şi „neterminat“. E un tablou selectiv, ce răspunde, în mare parte, unor nevoi de legitimare ale prezentului. Şi tocmai pentru că trecutul recent şi prezentul concret pot fi mai uşor, mai complet înţelese prin apelul la „etalonul“ epocii dintre cele două războaie, propunem acum o extindere a privirii: interbelicul nu a fost numai Eliade, Cioran, Ionesco şi Noica, o economie înfloritoare, dezbateri de idei de dreapta şi politică rafinată, a fost şi mişcare feministă, stîngă intelectuală şi militantă, experiment artistic asumat marginal, dinamică problematică a drepturilor cetăţeneşti etc. Camil Petrescu şi Alexandru Villara. Satul mitic unde s-a născut veşniciaşi satul concret studiat de Şcoala Gusti. Vulcănescu filozoful şi Vulcănescu economistul. Regina Maria şi Ella Negruzzi. Interbelicul ca teritoriu în continuare ideal – dar pentru, in nuce, toate contrastantele coordonate a ceea ce avea să urmeze.