Un dosar redeschis: Mioriţa

La începutul anului, am publicat la Editura Paideia trilogia Mioriţa, o carte adresată cititorului interesat de soluţiile date într-un dosar celebru al literaturii şi culturii române, iar acum cîtva timp am citit cu interes în revista Observator cultural eseul „Cine salvează Mioriţa?“ de Miscolcyz Ambrus. Aşa se face că retrospectiva rezultatelor unei munci care mi-a consumat mulţi ani de viaţă reprezintă, implicit, şi o evaluare a punctelor de vedere exprimate de cercetătorul maghiar şi, de ce nu?, un răspuns pertinent la interogaţia din titlul autorului maghiar. Ea mi-a reamintit, deşi îl credeam uitat, semnalul de alarmă care-mi alerta gîndul rămas liber după 1990. Observam, pentru prima dată, că familia semantică a Mioriţei căzuse în deriziune publică. În zadar se învăţa la şcoală şi-i fuseseră dedicate studii erudite, masa cititoare de ziare se obişnuise cu sensurile depreciative ale mioriticului. În străinătate, în cercurile diplomatice pe care Alecsandri a crezut că le-a sensibilizat cu poemul său, reprezentanţii români nu se simţeau în largul lor cînd trebuiau să explice crima fratricidă. Din ce în ce mai adîncit în bibliografia fără sfîrşit a Mioriţei, îmi dădeam tot mai bine seama că s-a vrut mult de la acest text, cuvintele lui ducînd în cîrca lor […]