Un Goncourt meritat

Aapărut de curînd, la Editura Humanitas Fiction, în colecţia „Raftul Denisei“, romanul cîştigător al Premiului Goncourt 2014, Pas pleurer (Seuil, 2014)/ Să nu plîngi, în traducerea – foarte bună – a lui Doru Mareş. Cel mai celebru premiu literar francez – şi cel mai eficient, pentru că aduce vînzări de 200.000-300.000 de exemplare –, Premiul Goncourt ia deseori în calcul considerente de ordin editorial (vezi mai sus vînzările de carte pe care le determină), ca să nu mai vorbim de considerentele de tip politic şi social. Anul trecut, însă, premiul a fost decernat – în mod surprinzător, pentru că autoarea, Lydie Salvayre, nu se număra printre favoriţi – unei cărţi care frapează, îna – inte de orice, prin calitatea literară, printr-o scriitură de virtuozitate, şi în acelaşi timp de mare emoţie, dar în care coarda pateticului e strunită cu mult talent şi – orice s-ar spune – cu mult umor, în contrapunct. Favoriţi erau David Foenkinos, un scriitor mai tînăr, cu priză la public – care a luat, totuşi, Premiul Renaudot (premiu decernat în aceeaşi zi, îna – intea Premiului Goncourt), pentru un romanbiografie a unei tinere pictoriţe evreice, ucise la Auschwitz –, dar şi Kamel Daoud, jurnalistul algerian militant […]