Un mare prozator

Pe 15 martie, duminică dimineaţa, foarte devreme, s-a stins din viaţă – neaşteptat – un mare prozator, la care am ţinut şi ţin foarte mult. E vorba de Alexandru Vlad, optzecist ardelean, unul dintre marii noştri prozatori şi – mai mult decît atît – unul dintre prozatorii rafinaţi ai literaturii române, nu mulţi la număr – printre ei, un Mateiu Caragiale, un Radu Petrescu, un Radu Cosaşu. Romanul Ploile amare (Charmides, 2011) îl plasează pe Alexandru Vlad în prima linie a prozatorilor din literatura română. Rafinamentul – scriitura densă, poetică, superbă şi liniştită aşa cum e însăşi curgerea implacabilă a vieţii, a timpului – îi asigură o poziţie aparte în literatura noastră (veche de numai două secole), rareori ajunsă la asemenea culmi de fineţe artistică.   În noaptea de 14 spre 15 martie, pînă tîrziu, am citit (de fapt, am savurat textele) din antologia Cenuşă în buzunare, apărută la Charmides în 2014, o antologie de proză scurtă cu texte selectate chiar de Alexandru Vlad şi cu o prefaţă de Victor Cubleşan (o carte cu dedicaţie, care acum va fi şi mai preţioasă pentru mine).   A doua zi, am aflat că scriitorul se stinsese din viaţă… Nu ştiu dacă a […]