Un nou mod de raportare critică la local şi global

Există, bineînţeles, diferenţe majore între generaţiile active de critici: diferenţe de experienţă istorică, de sensibilitate culturală, de lecturi favorite, de viziune. Nu sînt sigur însă dacă putem vorbi de un conflict atît de grav între criticii literari afirmaţi în anii 2000 şi generaţiile anterioare. Observ destule conflicte inclusiv în interiorul noilor promoţii, dar şi solidarităţi transgeneraţionale. Faptul că Nicolae Manolescu a lansat, de curînd, ideea „conflictului dintre generaţii“ e relevant, înainte de orice, pentru percepţia domniei sale. Să fie oare ceva mai mult? Noua generaţie de critici are un caracter extrem de eterogen. Conflictele canonice cu predecesorii nu-i vizează pe şaizecişti decît prin excepţie. Nici optzeciştii nu sînt prioritar vizaţi – poate doar optzecismul militant. Nu criteriul generaţionist generează cele mai tăioase dispute, ci diferenţierile ideologice. E adevărat că, în ultimul deceniu, s-a constituit în jurul CriticAtac un nucleu critic tînăr favorabil stîngii intelectuale, în răspăr cu mainstream-ul forjat în anii Războiului Rece. Această nouă stîngă nu are un caracter „nostalgic“, ci „progresist“ şi „sincron“, matriţat de bibliografiile occidentale şi de întoarcerea către problematicile estice, periferice. Personal, văd în ea manifestările unei noi culturi critice, prezente şi la destui alţi tineri intelectuali care, fără a aparţine vreunei stîngi, nu-i sînt […]