Un partid de centru-stinga

Ma obsedeaza un gind, si ma intreb: am, oare, dreptul sa meditez asupra unei analize spirituale (gen operatie chirurgicala), care ma priveste doar in calitatea mea subreda de spectator sau vizionar? Pe scurt: exista oare sansa remodernizarii relativ autonome a gindirii romanesti? Pare o fraza obraznica – nu-i asa? Desi gindul meu e mult mai modest, e doar o idee firava, speriata. „Stinga“ romaneasca a devenit purtatoarea unor idei de dreapta inca de pe vremea lui Gheorghiu-Dej, Ion Gheorghe Maurer si altii. Romania a „cotit-o“ la dreapta in clipa in care Hrusciov a retras trupele sovietice din tara, mai cu seama din Banat – si, evident, nu drept „premiu politic“ acordat Romaniei, eminentul invatacel din ’56, care s-a grabit sa ofere asistenta Uniunii Sovietice in Ungaria, inclusiv prin violentele incurajari personale rostite inca (se pare) in noiembrie 1956, la Budapesta, avind drept scop stimularea duritatii in reprimarile singeroase, ci mai ales la dorinta maresalului Tito, deranjat de multa vreme privind comasarea la granita romano-iugoslava a blindatelor Armatei Sovietice. Vezi „scrisoarea“ cvasi-deschisa a conducerii partidului adresata aproape tuturor membrilor de partid, citita de catre sus-pusii acestuia in fata unor „active de baza“ mult largite in toata tara, scrisoare care demasca „asimetria“ […]