Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Un personaj tragic
Ion Mihai CANTACUZINO – O viaţă în România. De la „Belle Époque“ la Republica Populară. 1899-1960
- 23-08-2013
- Nr. 687
-
Iulia POPOVICI
- PORTRET
- 5 Comentarii
Palatul Chrissoveloni (actualul sediu al Băncii Naţionale din Bucureşti), eforia Bisericii Kreţulescu (zona comercială de coloane de pe Calea Victoriei, lîngă Palatul Regal), cele două corpuri de clădire (pavilioane) ale ansamblului mitropolitan din Iaşi, Palatul Mogoşoaia (restaurat de el, pe cînd era încă student, la dorinţa mătuşii sale, Martha Bibescu), Hotelul Rex din Mamaia (unde o sală îi poartă numele) – peisajul construit al României poartă amprenta unuia dintre arhitecţii marcanţi ai perioadei interbelice, fascinat în egală măsură de Renaşterea italiană (mai ales de Andrea Palladio), stilul tradiţional românesc şi modernismul francez (dar fără apetenţă pentru Le Corbusier), pictor şi eseist interesant, pe numele lui, George Matei Cantacuzino. Deţinut politic în perioada 1948-1953, mort în condiţii triste într-o chilie a Mitropoliei din Iaşi, la 61 de ani (în 1960), pe cînd lucra la construcţia anexelor Bisericii „Trei Ierarhi“, G.M. Cantacuzino (al cărui nume îl poartă Facultatea de Arhitectură a Universităţii din capitala Moldovei) a ajuns să fie recuperat cultural abia în ultima vreme, mai ales datorită eforturilor familiei sale, stabilită în Anglia la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Publicării de studii despre practica arhitecturală a lui G.M. Cantacuzino, de texte inedite/ uitate sau de albume cu lucrările sale […]
Nu le place istoria asa cum a fost celor care vorbesc de „anii absrzi 1953-1960” si de „oportunistii”care au distrus tara.? Atunci cititi aceasta carte unde TOTUL este adevarat din surse autentice si vericate dar musamalizate de securisti !
Eu am citit cartea dintr-o data…Descrie ravagiile stalinismului pana la moartea eroului cartii, in1960 cu precizii infioratoare ! Nevrand sa comenteze acest subiect, distinsa recenzenta, acuza pe autor de tendinte antisemite si usor revizioniste ! Nu am vazut in carte aceste idei si fapte decat la legionari, la guvernul roman din epoca si la armata sa,…si la stalinisti ! Asta-i marea smecherie de azi: ca sa nu vorbesti de relele comunistilor, pui conversatia pe antisemitism. Cand citesti acea carte, intelegi toate astea, nu de la o recenzie de comanda !
Ce-or fi insemnand de fapt „tendintele usor revizioniste” pe care, ca si cum cele antisemite n-ar fi suficiente, distinsa recenzenta i le reprosează bietului autor pus la coltz pe coji de nucă?
(Câtă curtoazie si câtă… „precizie istorică”!)
Cîțiva km: între Oswiecim și Przemysl sînt 312 km (poate Google Maps vă ajută cu geografia: https://maps.google.com/maps?oe=utf-8&client=firefox-a&q=oswiecim&ie=UTF-8&hq=&hnear=0x471694e04f384c31:0x1e1c6b2131976ebd,Oswiecim,+Poland&ei=WrEdUr7hK8Wf7AaYsoDIDA&ved=0CJsBELYD). Odesa nu a fost capitala Transnistriei, ci a Guvernămîntului Transnistriei, o entitate artificială de ocupație și ușor altceva decît ce vreți dvs. să acreditați – că ar fi existat vreo astfel de regiune istorică incluzînd Odesa. Etc. Se cheamă precizie istorică, ceea ce dvs. evident nu aveți, fiind un amator cu tendințe antisemite și ușor revizioniste, scriitor într-o română colonizată de franceza interbelică. Dar nu există meserie proastă, nu-i așa?
GMC a fost detinut politic UN AN MAI MULT decât ceace scrieti :1948-1954, ultimul an la Pitesti ! // NU a lucrat la anexele bis. \”Trei Ierarhi\” ci la pavilioanele Mitropoliei Iasilor // Satul polonez care a devenit Auschwitz în1939 a ramas pe granitza germano-sovietica pâna în 1941 si, pe ACEAS GRANITZA, la câtiva km. la Przemysl, Sovieticii au predat Nazistilor în 1940 câteva sute de comunisti germani refugiati în URSS, idem mai la N., la Brest-Litovsk// Dupa ce a fost reorganizata în 1942, ODESSA a devenit sediul Guvernoratului român în Transnistria, (\”capitala\”) pâna în 1944; Alexianu locuia si lucra în palatul Vorotsov restaurat.// \”URECHISTIC\” nu exista, dar se întelege: la fel cu \”frantzuzismele\” : se înteleg si suna frumos, nu vulgar ca urechistic// Mi se reproseaza o doza de \”balast, comun trendului…\” (sic!) emigratiei postbelice..Eu as nota tendintza la contra informatie si la obraznicie a celor formati la liceu si facultate în vremea neo-comunismului triumfal a urmasului lui Nicolae Ceausecu…Foarte pacat..pentru D-sa.