Un Profesor cu traistă

Pe domnul Alexandru Muşina îl ştim toţi din generaţia mea ca pe profesorul atipic, profesorul cu pălărie de pai şi cu o traistă maramureşeană, zîmbind mereu cînd ne întîlnea, iar zîmbetul lui stătea preţ de minute bune pe chipul luminos. Iubea ceea ce făcea şi ne-a molipsit şi pe noi cu această dragoste pentru literatură, folclor, idei, cărţi… Coboram din corpul S, din Amfiteatrul Silviculturii, unde Filologia ţinea în anii ’90, ca şi acum, cîteva dintre cursurile de an. Eram pe un drum al iniţierii şi nu conştientizasem decît la cursul de poezie modernă din anul IV acest lucru, nicidecum la cel de folclor, din anul I, cînd crezusem că sînt picată atunci cînd mi-a spus brusc… să mai merg şi pe la nunţi… (pentru că uitasem să amintesc în rezolvarea subiectului de examen de oraţia mare de nuntă). Model exemplar al dascălului dedicat, domnul Muşina a fost profesorul care nu se uită niciodată. Graţie talentului şi spiritului său comparatist capabil de mari sinteze, am fost ghidaţi prin tărîmurile antropologiei culturale şi ale folclorului literar românesc; literaturile lumii antice, modelele erosului european, poezia modernă şi de avangardă au fost doar cîteva repere în drumul deschis de maestru. Magistral orator, exemplar […]