Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Un scandal artificial
- 14-08-2008
- Nr. 436
-
Observator Cultural
- ÎN DEZBATERE
- 4 Comentarii
Institutul Cultural Romån de la New York se află în centrul unui scandal care nu are implicaţii estetice, ci evidente conotaţii politice. Acuzele publice la adresa conducerii ICR, formulate în presa romånească de diferiţi jurnalişti, au avut ca punct de plecare expoziţia de street art Freedom for lazy people (despre a cărei valoare estetică se poate discuta) şi au sfîrşit prin identificarea forţată a autorului Cristian Neagoe (purtător de cuvînt la ICR NY) cu personajul-narator dintr-un text literar, publicat în revista on-line Tiuk! şi, parţial, în Observator cultural nr. 338 din septembrie 2006. Acuzatorii au înfierat conducerea ICR cu o vehemenţă ce aminteşte de tribunalele publice din vremuri de tristă amintire. Publicăm în paginile ce urmează fragmente din cele mai relevante intervenţii din cadrul conferinţei de presă susţinute de „inculpaţi“, precum şi o serie de opinii pe marginea acestui subiect, semnate de un cristian, Caius Dobrescu, Ioana Paverman şi Radu Jörgensen.
Unde este artificialitatea acestui scandal? de ce sa il consideram artificial?
Pentru ca unii (contestatarii) nu sutn de acord cu altii (promotorii/organizatorii unui eveniment)? pentru ca nu vrem sa recunoastem un conflict existent de foarte mult timp? (ma rog, si de ce nu l-am recunoaste? aaa, poate pentur ca suntem obisnuiti in si cu paradigme universale/izante? se poate, se poate… sa mai sapam putin aici…). a nega acest conflict, inseamna a fi strut, a-si baga capul in nisip pentru a nu vedea ca realitatea inconjuratoare nu este omogena si asa cum am vrea doar noi sa fie (din pacate, sau din fericire). a fi exclusiv. a-i ignora pe ceilalti, ca actori ai unei dezbateri publice. nu conteaza aici cine sunt unii si altii, ce pozitii ideologice au si daca suntem sau nu de acord cu ei.
bref, cred ca s-ar putea gasi alti termeni pentru a descrie mai corect situatia in chestiune: scandal cu/in termeni neadecvati, fara argumente, fara temei, fara sens, primar, personalizat, etc, etc. etc.
dar… cuvintele vorbesc si ele despre ce suntem si ce vrem… nu-i asa?
Orice justificare introduce si prezumtia unei vinovatii oarecare si pina si cele mai integre persoane pot cadea in capcana subversiva a raspunsurilor si darilor de seama. Nu aveti de ce sa va justificati in fata unor astfel de acuze aberante, domnule Patapievici! Continuati-va linistit munca si nu le acordati mai multa importanta decit merita toate aceste turpitudini! Amintiti-va de scandalul (chiar din Observator!) de acum doi ani, in care erati tirit prin cele mai murdare ape… cea mai mare parte a presei romanesti si a mediului „cultural” din Bucuresti sint dezgustatoare si nu se poate construi nimic fara a nu fi improscat, invidiat, atacat in modul cel mai jalnic. Curaj! cu pretuire si incredere, Dan B.
Sunt doua probleme distincte asupra carora vad ca nu s-a gasit o atitudine coerenta, ferm si credibila: prima ar fi calitatea strict estetica a expozitiei, a doua acuzele de natura ideologica. Ambele tabere au dat raspunsul la prima problema cu argumente din cea de-a doua si invers. Cu alte cuvinte la acuzele de fascism, nazism (s-a ajuns pana la stfel de aberatii) s-a invocat calitatea estetica, incadrarea postmoderna a proiectului cultural expus la NY. La randul lor acuzatorii publici, comisarii ideologici (ma refer la cei mai mediatici: pseudo formatorul de opnie Ion Cristoiu, istericul Stan Valentin si ziaristul de salon, de studio Gadea) incapabili sa discute in termeni estetici au declansat un razboi total impotriva Institutului Cultural. Vreti razboiul total? Intreba isteric un nazist adevarat in 1943… Il veti avea, ii raspuns eu in 2008 istericului Valentin Stan. In primul rand acest om este incapabil sa gandeasca in absenta laptopului si a extraselor de pe Internet. In al doilea rand are o maniera de „dialog” si adresare tipice nazistului care dorea razboiul total in 1943. In al treilea rand acest agent platit din fonduri straine (este transparent de unde) sfideaza legislatia in domeniul educatiei facand Romania de cacat la cursurile pe care catadicseste sa le mai tina la facultate (sunt cuvintele lui). Uite si p asta zice referindu-se la Mihai Viteazul , i-au facut si statuie! Un asemenea individ este foarte scrupulos cu sensibilitatile unor cetateni pe care- nu-i cunoaste si care nu contribuie in nici un fel la salariul lui de profesor (conf.) la facultate, in schimb e sfidator cu cele ale studentilor de la Facultatea unde (inca) mai lucreaza.
si folositi ineficient timpul care va mai ramine pina cind icr va va putea concedia discret, fara a da implicit satisfactie partii adverse.
va aparati foarte stingaci cauza si cadeti in capcana de a crede ca miza chestiunii sinteti dumneavoastra insiva. rolul dumneavoastra in poveste s-a incheiat: ati primit o lovitura sub centura, nu mai e nimic de facut.
ar fi fost elementar sa intelegeti ca lucrati pe un teren minat, ca blogosfera romaneasca e plina de frustrare si ca sinteti o tinta potentiala. povestea diplomatei romance din mexic, al carei e-mail a fost piratat si publicat de catre un jurnalist roman din australia v-ar fi putut furniza o lectie de minima prudenta. mai mult, o lectie de „comunicare si imagine publica”, profesiunea pe care o practicati; intr-unul din acele mail-uri, diplomata evoca o scena de amor, petrecuta intr-un jacuzzi, cu teodor bakonski, pe atunci consilier prezidential. atac ignobil, surse frauduloase, … dar pe gulerul alb al gentlemanului a.b. apare o pata, caci iata, un om de gust, un teolog rafinat, un publicist respectabil, reper al unui public crestin practicant frecventeaza o dama de cea mai proasta calitate.
asta e lumea in care traim, asta e lumea romaneasca, iar acesta este terenul alunecos pe care dumneavoastra trebuie sa puteti sta in picioare si sa va faceti treaba, cu sau fara statut de diplomat.
felul cocosesc in care va sustineti cauza si nepriceperea dumneavoastra in … comunicare (!) au facut poate mai mult rau decit neglijenta de a fi lasat acele fotografii pe internet, caci daca pentru acele texte nimeni nu va poate face proces de intentie, pentru amatorism da. intr-o ora de emisiune la antena 3, ati facut mail mult rau icr-ului decit un intreg roman pornografic.
v-ati asezat cuminte in banca acuzatului si, orbit de orgoliul de autor care isi apara textul, ati facut imensa eroare de a citi la televiziune, intr-un mediu ostil, o pagina adresata unui public de nisa. cerind moderatorului sa va demonstreze el vinovatia, v-ati pus implicit in situatia de acuzat si ati validat faptul ca acuzatia insasi putea fi formulata. nu v-ati eschivat, ati cazut succesiv in toate capcanele, ati acceptat sa fiti pus la colt si ati avut prestatia unui licean prins fumind de catre maistrul de lucrari practice. puteati invoca zeci de exemple de autori de literatura licentioasa numiti de catre guvernele lor in functii publice ori de institute culturale care finanteaza proiecte mult mai off.
locuiti la new york, as intelege daca nu ati avea televizor si cablu, dar ar fi bine sa-l urmariti pe bill oreilly/fox news. asa functioneaza presa populista, asa se fac audiente, spre asta se indreapta media in romania. dezgustator, dar treaba dumneavoastra este sa va descurcati.
h. -r. patapievici, sefa dumneavoastra, cea-unsa-cu-toate-alifiile si o multime de alti oameni incearca sa repare lucrurile. ar fi indicat ca dumneavoastra sa nu va mai exprimati public si, in orice caz, incetati sa semnati drept „Purtator de cuvint ICR New York” niste promisiuni de clarificari care va vizeaza personal.
mesajul care trebuie transmis acum nu trebuie sa vizeze salvarea dumneavoastra, ci faptul ca echipa icr trebuie sa ramina in functie, ca lucrurile incep sa se miste si ca o eventuala schimbare de proportii ar putea da rezultate, in cel mai bun caz, peste doi-trei ani.