Un scriitor care citeşte. Un cititor care scrie

Sînt al patrulea fiu dintr-o familie numeroasă, situaţie care, pînă la un punct, s-a dovedit a fi benefică dezvoltării mele intelectuale, întrucît fraţii mei m-au ghidat şi m-au învăţat, răspunzînd la întrebări la care părinţii mei nu puteau sau nu voiau să-mi răspundă. Faptul că mulţi adulţi din comunitate nu aveau răspunsuri la întrebările mele m-a îndepărtat într-o manieră care i-a făcut nedemni de stima mea. Nu e o întîmplare că am descoperit un loc sigur într-o casă numai a mea, o casă cu uşă şi cheie, propriul meu tărîm magic, în care cutreieram în voie, în vastitatea numeroaselor camere, hoinărind fără teamă, mulţumit de viaţa pe care o duceam, netulburat, nepedepsit, neforţat. Cărţile au devenit casa mea; imaginaţia a devenit refugiul meu. Şi mă adăposteam acolo ori de cîte ori fugeam de dezordinea din interior sau din exterior, sau de adulţii care voiau să mă pedepsească.   Am fost bătut de profesor chiar în prima mea zi de şcoală. Mai tîrziu în acea zi, cînd unul dintre fraţii mei mai mari m-a spus părinţilor, am primit o dojană aspră de la mama mea şi o bătaie de la tatăl meu, pedepse pe care „pozna“ mea nu le merita. Mă […]