Un secol de doliu armean

Am avut posibilitatea, mai ales în timpul îndelungatei mele colaborări la revista Ararat a comunităţii armene din România, să parcurg o relativ bogată, oricum concludentă bibliografie istorică, memorialistică, literară şi nu numai în legătură cu prima dintre crimele genocidare ale secolului al XX-lea, de la care se împlinesc, iată, o sută de ani pe 24 aprilie. Cunosc, de asemenea, destul de bine evoluţia procesului de recunoaştere a Genocidului în diverse state şi tentativele de blocare a acestei recunoaşteri. Am încercat, pe cît posibil şi în măsura în care accesul lingvistic mi-a permis-o, să nu mă limitez doar la cunoaşterea istoriografică a punctului de vedere armean, ci să examinez şi punctele de vedere ale istoriografiei turce, oficiale sau nu. Am urmărit şi istoria comunităţilor armeneşti în perioada Tanzimatului, şi evoluţia naţionalismelor turceşti din seolul al XIX-lea în relaţia cu armenii (inclusiv ale Junilor Turci). Pentru mine, lucrurile sînt de multă vreme clare. Folosesc, în mod curent, termenul de „genocid“, lansat în 1943 de Raphael Lemkin, şi consider crimele din 1915-1916 (cărora li se adaugă şi masacrele din perioada 1894-1895 a lui Abdul Hamid şi masacrele comise în Baku în 1918) primul genocid modern, în relaţie indirectă cu Holocaustul evreilor de mai […]