Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Un ucigaş pe nume Terapie-Şoc
20 de ani de la asasinarea lui Ioan Petru Culianu (21 mai 1991)
- 17-05-2011
- Nr. 575
-
Dorin TUDORAN
- PORTRET
- 11 Comentarii
Neelucidată pînă în prezent, asasinarea lui Ioan Petru Culianu a continuat să încurajeze supoziţii dintre cele mai diverse. M-am îndoit încă de la bun început că a fost un act de demenţă individuală. Nu am fost cucerit nici de ipoteza potrivit căreia a fost vorba de o crimă perfectă comisă de un „lup singuratec“, nici de ideea că a fost actul de răzbunare al unui student de la Divinity School tratat cu duritate de profesorul său. Speculaţia că sentinţa la moarte a lui Culianu s-a datorat apropierii lui periculoase de legi secrete ale unor universuri alternative şi introspecţiilor sale în mecanisme ezoterice continuă să mi se pară o imbecilitate preţioasă, demnă de pasionaţii de experienţe voodoo. Sentimentul meu a fost, de la bun început, că mai degrabă o asemenea sentinţă a fost provocată de îndărătnicia eroică a prietenului meu de a pleda în favoarea lucidităţii ca singur remediu împotriva subculturii politice a compatrioţilor săi. O terapie-şoc pe care lumpen-cultura politică a găsit de cuviinţă, probabil, să o respingă nu doar în scris. Identitate greşit stabilită Ioan Petru Culianu a fost un caz de stabilire greşită a identităţii. Acesta a fost blestemul ce a dus, probabil, la tragedia lui finală. Mai […]
Găsesc deplasată – total nepotrivită, chiar – „polemica” pe marginea unor valori pe care cineva le pune-n discuţie, în timp ce altcineva le socoteşte deasupra oricărei discuţii. Eu vin din partea unde totul e de pus în discuţie dar pot înţelege – şi menaja, eventual – sensibilitea unuia care fetişizează, ajungînd la exacerbata suspiciune că, a pune-n discuţie Biserica şi Cultura, e a nărui fîntînile românismului.
Dar tonul face muzica, Gentleman! ObsC e o revistă culturală, nu „o fiţuică mogulească”, unde nervozitatea a neapărat necesară „conversaţiei”.
Apoi, Dorin Tudoran – prin tonul măsurat şi atenţia acordată exprimării clare – nu merită nicicum asemenea reacţii. În fond, el ne arată că IP Culianu suferea, la rîndu-i, de un soi de exaltare – a lucidităţii. Din perspectiva unui cărturar de anvergura sa, nu cred că doar mie mi se pare perfect explicabil primatul lucidităţii, în analiza fenomenului relgios, cultural, naţional – de ce nu?
Ce mă sîcîie – la excepţionalul (părerea mea, nu vă deranjaţi a mă contrazice!) articol al lui Dorin Tudoran, este „Comitetul”. Din descrierea „fenomenului” care a făcut posibilă asasinarea lui Culianu („compatibilitate stihială” zice DT) cel mai greu de acceptat îmi apare însăşi ideea „Comitetului”. Nu mi-e clar de ce dar îmi pare a veni din Protocoalele Sionului. Şi mie-mi apare bizar ce-mi trece prin minte, şi sper că – odată şi-odată – ne va fi sugerată ceva mai clar natura „Comitetului”, pentru a face pasul de la Teoria conspiraţiei, la cea a conjuraţiei. Măcar în numele diferenţei specifice, mă gîndesc.
@Mihnea Moroianu
Va multumesc pentru raspuns, Domnule Mihnea Moroianu. Sunt lamurit doar intr-o mica masura, dar este greseala mea ca nu pricep unde bateti.
Ca simplu cititor, am citit articolul Domnului Dorin Tudoran. Mi-a placut… de gustibus…
Domnul Tudoran a citat din scrierile publicistice ale lui Ioan Petru Culianu. Acestea sunt valabile si astazi, nu credeti?,, la peste 20 de ani de la publicarea lor. Nu sunt convins ca ar fi „produse expirate”, n-as spune ca Domnul Dorin Tudoran se tine de „farse”. De ma insel, sa fiu iertat.
@observator para-cultural
Sunt un cititor, cum sunteti si Domnia Voastra. Eu am un nume, dumneata ai o Masca… Eu pun intrebari, dumneata te enervezi. Eu il citesc, din cand in cand, pe Dorin Tudoran si il recitesc, tot din cand in cand, pe Ioan Petru Culianu, dumneata…
Sa fiti fericiti amandoi!
N-am habar cine e acest Mircea Matei. De buna seama pseudonimul unui las, ale carui schiope de stil sunt destul de usor de recunoscut. Pe dl. Mihnea Moroianu il stiu (desi nu personal) drept un intelectual rafinat si un om de mare cultura. Daca acestea nu impun putin respect Mateilor de contrabanda, macar varsta sa ar trebui sa-i faca sa-si incalece mai bine vocabularul.
Dl. Mihnea Moroianu simtiti-va liber sa ignorati astfel de imbecili cu pretentii, care-si arata los cojones in timp ce-si pun masca pe fata.
@Mircea Matei
„Produsul expirat”, stimate amator de justitie sumara si de folosire a singularului de politetze, este lipsa de respect fatza de mostenirea trecutului, drapata in exercitiu de luciditate si de ‘iubire ultragiata’. Iar „farsa” este folosirea sistematica a acestui produs in scopuri de autopromovare si de publicitate ieftina.
Maestrii incontestabili ai genului, in afara de Dorin Tudoran (caruia ii erau adresate intrebarile mele, evident fara nicio legatura cu memoria lui Culianu) sunt prea binecunoscuti pentru a mai fi amintiti aici.
@Mihnea Moroianu
Iubitorule de „produse neexpirate”, spune-ne, rogu-te, care este „produsul expirat” la care faci vorbire? Si care-i „farsa”?
Ce te apasa, monser? De ce esti nevricos? De ce ai intrat in panica? Daca vrei liniste si pace, n-ai decat sa nu citesti din opera lui Ioan Petru Culianu, sunt sute de alte carti care te astepta.
Nu-ti place cum scrie Dorin Tudoran, sunt mii de alte articole la care poti ajunge.
Te enerveaza aceste tabuuri pe care le enumera Dorin Tudoran si pe care le-a incalcat Ioan Petru Culianu?
Te deranjeaza ca se discuta despre 1) Eminescu, 2) Biserica Ortodoxa Romana si 3) Cultura romana in comunism? Esti liber sa nu le iei in seama, dar nu pune pumnul in gura celor care vor sa se reintoarca la Ioan Petru Culianu si la conditiile asasinarii sale! Nu trebuie sa discutam? De ce?
Articolele lui Culianu, mai ales cele de dupa 1989, merita recitite si comentate cu creionul in mana. Parerea mea! Le gasesti, tinere nelinistit, publicate in volumul „Pacatul impotriva spiritului”, din seria de autor „Biblioteca Ioan Petru Culianu”, aparuta la Polirom. Gasesti acolo si „Ku klux clan ortodox” si „Cultura romana?”… citeste-le… sau e un efort prea mare pentru tine, tu fiind adeptul imprecatiilor si al catalogarilor impulsive…?!
Decat sa fii atat de nevricos, mai bine te-ai duce la biblioteca si ai imprumuta cartea pe care ti-o recomand. Vei descoperi acolo ca Ioan Petru Culianu a fost si un extraordinar publicist, un om preocupat de soarta Romaniei, un om care a avut curajul sa puna degetul pe ranile sangerande ale Romaniei. Ioan Petru Culianu a amintit de abdicarile Bisericii Ortodoxe Romane (cu patriarhii lor in frunte, Iustin si Teoctist, care n-au protestat la daramarea bisericilor), a vorbit despre articolele politice ale lui Eminescu si despre „morbul cripticitatii” care a dominat lumea culturala inainte de 1989. „Cripticitate” egal „rezistenta prin cultura”.
Ce nu-ti place in ce a scris Culianu?
Mi se pare mie sau esti un pic blasfemitor cu memoria lui Ioan Petru Culianu?
Nu e cumva reflexul lamentabil al narcisismului exacerbat, al sterilitatii iremediabile si al inclinatiilor necrofile ale unor histrioni care-si proiecteaza propria incapacitate de iubire, de vibratie si de maturizare in bovarysmul demitizarii
si al „atasamentului foarte critic” fatza de valori pe care nu le-au inteles si cu care nu s-au identificat niciodata?
Oare cat timp credeti ca veti mai putea obtine dividende din desfacerea acestui produs expirat? Chiar nu realizati ca e vorba de o farsa care si-a pierdut de mult orice urma de haz?
Ciudat: dl Tudoran nu zice nimic despre experientele vizionare ale lui IP Culianu. In anul 1986 IPC a „vazut” pregatirile colosilor lumii (CIA, KGB, MI6, MOSAD) care aveau sa se declanseze in Estul comunist al Europei. Cred ca atunci cand Culianu se hotarase sa de-a publicitatii premonitiile/viziunile sale, a fost asasinat mai mult decat super-profesional. Sa nu uitam ca anticipat executiei, biroul si comuterele lui IP Culianu au fost „vizitate” de catre cel/cei care l-au asasinat.
Imi permit sa va sugerez sa mai cititi o data articolul. Nu e vorba doar de legionari sau securisti. Dupa ce respinge cu o miscare rapida si sigura din dosul palmei toate ipotezele propuse de politie sau de alti pasionati dezlegatori de mistere, dupa ce ne roaga sa nu incurajam un anumit tip de ‘’mitologie’’ in legatura cu moartea profesorului Culianu, desi recunoaste ca nu stie mai mult decat altii – decat cei ce fabuleaza pe marginea misterului acestei crime – autorul extraordinarului articol ne serveste drept mai mult ca sigure ipotezele sale. Astfel, aflam ca profesorul Ioan Petru Culianu ar fi fost ucis fie de legionari(pe care i-ar fi tradat), fie de un misterios ‘’Comitet’’(care avea de-a face cu Mircea Eliade ?), fie de Eminescu, de BOR, de cultura romana, dar mult, mult mai sigur de….Luciditate (‘’A accepta că luciditatea poate să atragă pedeapsa capitală este un act raţional pe care îl datorăm prietenului nostru, omul care visa o infuzie masivă de luciditate în fibra culturii politice a compatrioţilor săi.’’).
Daca, in viziunea marelui disident, luciditatea ‘’atrage pedeapsa capitala’’, cititori de ambe sexe, feriti-va !
Articolul nu mi se pare deloc extraordinar, decat poate in intentie. Realizarea e ieftina, jurnalistica (in sens rau), nu lipsita de senzationalismul pe care il repudiaza.
Daca asasinatul esoteric e intr-adevar o imbecilitate pretioasa, asasinatul legionar sau securist sunt imbecilitati cu agenda. E adevarat ca legionarii si Securitatea sunt tapii ispasitori cei mai convenabili. Astfel atentia e tinuta departe de serviciile secrete ale altor tari si de secretele vietii lui Culianu. Cand se vor deschide niste dosare, vom avea cu totii surprize fata de care actualele deconspirari ale colaboratorilor Securitatii sunt bancuri cu Bula. Chibitii sa mai aiba rabdare vreo zece ani.
Citeva note de lectura:
1. Adrian Marino, Viata unui om singur.
\”Doar ca odiosul asasinat caruia i-a cazut victima (dupa mine – o simpla intuitie, nimic mai mult – o executie \”rituala\”, sacralizata, de tip legionar, un \”sacrificiu\” de expoliere a unui juramint calcat sau un grav pacat al divulgarii unei initieri secrete) i-a conferit, postum, dimensiuni mitice, total disproportionate. Daca Securitatea urmarea sa asasineze pe un adversar politic, cel putin doua zeci de alte nume erau cu certitudine pe lista inaintea sa… Paul Goma, printre altii, a fost de zeci de ori mai activ si nu l-a impuscat nimeni. S-a incercat ceva doar prin \”coletele Carlos\”,un fel de \”sfiriiac\”, vorba lui Creanga. (p. 181)
Dupa o vizita pe care A. Marino i-a facut-o lui M. Eliade, la Paris, 1981, citim urmatoarele:
Vechii legionari il acuzasera (pe M. Eliade) mai inainte de tradare si de pactizare cu inamicul: \”Nu vezi ce-mi fac astia\”, a exclamat odata, intr-un moment de sinceritate).
2. Din \”Dialoguri intrerupte\”, I.P.Culianu.
\”Pe 28 iunie voi lua parte la Masa rotunda de la Munchen, despre ortodoxie. Imi pare ca un numar tot mai mare de oameni imi impartasesc, intr-o masura mai mare ori mai mica, ideile cu privire la rolul economico-social-politic funest al ortodoxiei in istoria romana\”. (p. 254)
3. \”In ce ma priveste, iudaismul ma preocupa mai ales ca descopar in el originile nihilismului care reprezinta, dupa cum spunea Heidegger, \”destinul culturii occidentale\”… (p.214)
4.\”… congresul de la Louven, unde voi \”conduce\” discutiile o dupa-amiaza (Le pré-dualisme juif). Este evident ca, nefiind iudaist, indrazneala mea e cam mare…\”. (p.209)
5. Inainde de moarte, vroia sa treaca la iudaism si sa se casatoreasca cu Hillary Wiesener, de origine evreiasca, fosta studenta a lui M. Eliade.
Sa fie misterul mortii lui I.P. Culianu atit de nepatruns?
Un articol extraordinar, marca „Dorin Tudoran” asa cum era si editoralul la care se referea Matei Calinescu. Revistele Agora si Meridian conduse de dl Tudoran au fost publicatii de o calitate la care presea romaneasca se ridica foarte rar. Nu stiu daca se mai poate afla ceva despre imprejurarile in care a fost ucis profesorul Culianu insa asemenea evocari il pastreaza in mintea celor care l-au citit.