Urbanioare. 2016: deschiderea

Semnele se-ndesiseră încă de anul trecut: trei filme – De ce eu? (de Tudor Giurgiu), Comoara lui Corneliu Porumboiu şi Aferim! (de Radu Jude) – apelează fiecare la tropi cunoscuţi publicului larg şi uşor de identificat de către acesta. Şi genurile în care ele pot fi încadrate sînt mai uşor de stabilit decît de obicei: un thriller politic, o comedie de moravuri, un western (mă rog, eastern). Dintre ele, Aferim! a avut cel mai mare (şi pe deplin meritat) succes, bazat, între altele, pe Premiul pentru Regie cîştigat de Radu Jude la Festivalul de la Berlin şi pe o campanie de promovare care a mizat, în parte, pe noutatea propusă de regizorul bucureştean. Filmului i s-a dus vestea că ar fi „altceva“, chit că un privitor atent poate găsi repede destule argumente pentru a-l include, fără griji, în canonul Noului Cinema Românesc (NCR). Grăitor este şi exemplul lui Porumboiu, care-a lansat Comoara, un basm contemporan cu tot cu improbabilul final fericit (sau măcar optimist), la nici un an după Al doilea joc, poate cel mai radical experiment al său de pînă acum (înregistrarea unui meci de fotbal televizat, Dinamo-Steaua, pe parcursul căreia regizorul stă de vorbă cu tatăl său, fost […]