Foto: Bogdan Meseșan
Faptele sînt, pe scurt, următoarele: la începutul acestei luni, în Cluj au avut loc două manifestații publice – un marș al minorităților sexuale în cartierul Grigorescu, pe lîngă Someș, și un miting al Noii Drepte, PRU și PRM în Piața „Avram Iancu“, din centrul vechi al orașului. La cel de-al doilea, a apărut, la un moment dat, actrița Oana Mardare, de la Teatrul Independent Reactor: cînd unul dintre manifestanți a calificat parada din Grigorescu drept „obscenă“, femeia l-a contrazis. A urmat o sfadă scurtă (după unele relatări, presărată totuși cu vreo cîțiva pumni), iar Oana Mardare a fost ridicată de Jandarmerie și cercetată ulterior pentru „tulburarea desfăşurării normale a unei manifestări autorizate“.
Cîteva observații (și întrebări):
– Primăria Clujului reușise, la mijlocul lunii iunie, performanța de a fi autorizat contramanifestația organizațiilor de extremă dreapta, înainte să încuviințeze parada gay. Toate variantele de traseu propuse inițial de organizatorii acesteia din urmă au fost respinse: toate – coincidență! – includeau o oprire în centrul istoric. Presupun că oficialitățile din Primărie n-au citit foarte atent dosarul prin care Clujul candidase la titlul de Capitală Culturală Europeană: acolo se spunea despre diferențele dintre cetățenii orașului că „pot genera armonizări neașteptate, benefice pentru toată lumea. Dorim să evităm uniformizarea ca risc de pierdere a identității. Vrem să fim o comunitate a egalilor“. Oi fi ratat eu paragraful explicativ prin care minoritățile sexuale erau excluse din comunitatea egalilor? Sau chestiunea nu mai e de actualitate, de vreme ce Timișoara a cîștigat cursa (Consiliul Local de-acolo, apropo, le-a pus gînd rău celor care se plimbă cu bicicleta prin centru)?
– Dacă tot veni vorba de egalitate, pe tricourile mai multora dintre participanții la mitingul din Piața Unirii era tipărită o „echivalență“ de domeniul evidentului: „mamă=femeie“. Femeile nasc, bărbații nu: așa s-ar explica asumarea – cu mîndrie, presupun – a calificativului de „homofob“ de către purtătorii respectivelor tricouri. Cum cuvîntul „homofob“ nu există încă în Dicționarul Explicativ, fiecare poate înțelege cum are chef această noțiune. Totuși: atunci cînd mă identific în public drept purtător al unui mesaj de respingere a unui seamăn din cauza sexualității sale, intru sau nu sub incidența articolului din Codul Penal, care spune, între altele, că „instigarea la ură pe temeiul orientării sexuale se pedepsește cu închisoare de la șase luni la trei ani sau cu amendă“? Jandarmeria din Cluj cum interpretează acest text de lege?
– „Dacă făceam așa ceva la mitingul homosexualilor, eram arestat de mult“, spune unul dintre autointitulații homofobi clujeni, în vreme ce Oana Mardare e luată pe sus. Întîmplarea face că vreo trei-patru dintre flăcăii care-l însoțeau au fost fotografiați strigînd, de pe malul Someșului, diverse politețuri la adresa participanților la marșul gay. Ce spune Legea 60/1991, adoptată de Guvernul României la nici un an de la evenimentele din Piața Universității, despre asemenea situații? Nu de alta, dar în baza ei a fost ridicată Oana Mardare din Piața „Avram Iancu“ (mă grăbesc să adaug că la fel s-a întîmplat, în anii din urmă, cu zeci de persoane care au încercat să tulbure paradele gay din București). Unde e, de fapt, limita legală? Poți înjura, blestema sau afurisi pe cineva care participă la o adunare publică, dar nu-i poți atrage atenția că ceea ce consideră a fi o obscenitate s-ar putea să nu fie o obscenitate? E o chestiune legată de distanță, oare? De pe malul unei ape e OK, față în față –, nu?
– Monitorul de Cluj scrie că, din cauza celor întîmplate, Primăria ar fi luat hotărîrea de a nu mai autoriza parade ale minorităților sexuale. „Eu cred că o manifestare este suficientă, au spus ce au avut de spus, și‑au exprimat punctul de vedere, sînt și alte orașe din România în care pot să-și desfășoare activitățile“, este citat viceprimarul Dan Tarcea. Logică de fier, ce poți spune? În baza ei, aș putea apărea mîine la un miting al Ligii Sirienilor din România, purtînd un tricou cu Zelea Codreanu și hăulind că-mi este invadată țara. Ar duce asta la interzicerea viitoarelor manifestații publice ale Noii Drepte? Pentru că, dacă da, chiar c-ar merita efortul;
– Marian Godină, polițaiul de serviciu al presei cu ifose din România, n-a ratat nici această ocazie: ne-a explicat că dialogul pe care ar fi vrut să-l poarte actrița din Cluj cu homofobii din Piața „Avram Iancu“ era imposibil, pe motiv că părerile acelor oameni sînt neschimbate „de cîteva secole“. Lasă că cel mai în vîrstă dintre ei părea să aibă doar vreo 80 și ceva de ani, dar scenariul ad-hoc se îmbogățește cu imaginea lămuririi întru toleranță a respectivilor: vor pleca de-acolo, pasămite, „ținîndu-se de mînă, cîte două cefe late, dintre care una va ţine şi un trandafir în dinţi, în timp ce îşi va suna nevasta să o anunţe că divorţează pentru că s-a reprofilat şi şi-a descoperit adevărata dragoste“. Domnului Godină îi iese, involuntar, o imagine ruptă din referatele unui adolescent care l-a citit pe nemestecate pe Urmuz (cefele care se țin de mînă) și îi face o evidentă plăcere să emită judecăți într-un domeniu la care nu se pricepe („o actriță de care nu auzisem, dar nu pentru că ar fi făcut vreun rol extraordinar într-un film premiat“ – numărul actrițelor remarcabile aflate în această situație, îl asigur, este copleșitor). Dar între presupunerea că Oana Mardare s-ar fi aflat acolo ca să-i „convertească“ pe nou-dreptaci și întrebarea unuia dintre ei de după săltarea actriței – „No, o dus-o pe cățea?“ – nu e nici o diferență fundamentală: primul miștocărește, al doilea spumegă, însă amîndoi își exercită „dreptul“ celui puternic asupra celui slab. Astăzi e vorba despre minorități sexuale. Mîine despre cine va fi vorba?