[Use the art! Expoziţie şi expunere]

Întrebarea este dacă aşa-numita curatorial show sau curatorial exhibition, ca supra-meta-format dominant al artei contemporane, nu riscă să repete cumva, în termenii epocii actuale, istoria „muzeului evoluţionist“, aşa cum a fost ea analizată de către Tony Bennett în cartea Pasts Beyond Memory. Evolution, Museums, Colonialism (Londra şi New York, Routledge, 2004), în termenii epocii victoriene. Altfel spus, dacă cercetătorul britanic vorbea despre participarea muzeului la realizarea proiectului „darwinist“-colonial, nu cumva expoziţia reprezintă astăzi o colonizare a artei contemporane, o disciplinare a ei, impunerea unui control preventiv-deturnant asupra modurilor de utilizare, de către aşa-numitul public, a artei? „Tehnic“, adică metafizic, vorbind, întrebarea pe care ar trebui, aşadar, să ne-o punem cu privire la ceea ce se poate numi noua expoziţie universală – în sensul de formă universală de prezentare, de manifestare a artei, de întîlnire şi de coprezenţă cu arta, la artă, de deschidere încă implicită spre utilizarea artei ca grilă de înţelegere, de acţiune hermeneutică –, testul la care se impune să supunem fenomenul expoziţional, este testul dispozitivului. Este expoziţia pe cale de a deveni, asemenea muzeului şi în locul lui, în prelungirea lui, un dispozitiv disciplinar? Ceea ce trebuie, altfel spus, să analizăm, după părerea mea, în cazul fenomenului […]