„Uzul cultural“ si uzul ratiunii

Replica prin care dna Rogalski se disculpa de acuzatia de plagiat pe care am formulat-o in numarul trecut al Observatorului cultural abunda in pseudoargumente care sfideaza, „cu obstinatie“, nu numai bunul-simt, ci si prevederile Legii nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, publicata in Monitorul Oficial nr. 60 din 26 martie 1996. 1) Lucrarea Mariei Cvasnii-Catanescu este, intr-adevar, specificata in bibliografia finala a capitolului incriminat, dar aceasta nu justifica reproducerea fara ghilimele, in proportie de 95%, a studiului aparut la Editura Humanitas. Un mod onest de utilizare a bibliografiei indicate ar fi fost preluarea intre ghilimele a unor citate din textul respectiv. 2-3) Lucrarea Mariei Cvasnii-Catanescu este „tot o microsinteza“ care, in pofida convingerii ferme a Florinei Rogalski ca nimic nu poate fi schimbat fara a distorsiona un continut istorico-lingvistic sacrosanct, are incontestabil meritul originalitatii. Nu inteleg de ce calitati precum claritatea si concizia formularilor ar putea justifica necesitatea plagiatului. 4) Iata un paradox: daca este adevarat ca avem de-a face cu un „continut istorico-lingvistic deja consacrat“, care „nu mai poate fi modificat“ de vreme ce „a devenit o achizitie intrata in uzul cultural“, atunci concluzia acestei logici absurde ar fi ca toate operele […]