Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
„Valea Jiului, o cetate de suflete tari“. Istoria unui interviu
25 de ani de la moartea lui Ion D. Sîrbu: 17 septembrie 1989 – 17 septembrie 2014
- 17-09-2014
- Nr. 740
-
Alexandru DUMITRIU
- RESTITUIRI
- 21 Comentarii
Ion D. Sîrbu nu a fost un privilegiat al autorilor de interviuri. De altfel, nu a fost, în genere, un scriitor privilegiat. Ediţiile sale de publicistică, apărute postum, sub laborioasa îngrijire a lui Dumitru Velea, cuprind puţine interviuri. Dintre acestea, cîteva au apărut în caietele-program ale unor spectacole dramatice: la Craiova, Petroşani sau Timişoara. Aşadar, o audienţă limitată. În Teatrul a răspuns la două anchete. Mai departe, este prezent o dată în Scînteia tineretului, o dată în Orizont şi, ceva mai consistent, în SLAST, acesta din urmă, un material masiv amputat. De trei-patru ori a acordat interviuri în revista craioveană Ramuri; fără să ştie, probabil, că ultimul îl dăduse şi pentru Securitatea Dolj, unde au ajuns convorbirile purtate, în 1989, cu ziaristul local Ion Jianu, informatorul „Iancu“, caz dezvăluit de Clara Mareş în cartea-document Zidul de sticlă. Ion D. Sîrbu în arhivele Securităţii. Propuneri de interviuri au mai existat, însă le-a respins. Era forma sa de protest, îi scria soţului Etei Boeriu, în 1986, faţă de interdicţia de a călători în Occident: „Şi Ilie Purcaru de la Flacăra şi Natalia Stancu de la Scînteia mi-au cerut interviuri: i-am refuzat, zicînd […] cum e posibil ca unii colegi ai mei să […]
Nu sunt Constantin Dobre, dar l-am cunoscut si m-am revoltat sub conducerea lui in anul 1977! Sa-i dea Dumnezeu sanatate daca mai traieste si pe unde s-o afla!
Eu nu opun greva minerilor din 1977 cu opera si viata lui I. D. Sarbu! Am spus doar ce stoiu, ca martor ocular, despre funeraliile lui I. D. Sarbu! Si am mai adaugat ce zicea I. D. Sarbu (din dosarele CNSAS) despre greva minerilor din anul 1977. Ce e rau despre ce am spus?
Am si eu duao intrebari pentru Dvs: stiti cumva daca dl Constantin Dobre mai traieste? De ce n-a mai aparut Constantin Dobre in Valea Jiului dupa anul 1989? Si inca una, finala: ce-a facut Valea Jiului si prin extenso Romania pentru dl Constantin Dobre?
As avea o curiozitate la domnu’ Dan. DVs. sunteti Constantin Dobre? Recunoasteti…?!
Despre I.D. Sirbu – e un mare scriitor. Despre greva din Valea Jiului – a zguduit regimul ceausist.
De ce le opunem?
… I. D. Sarbu n-a fost scriitorul tuturor minerilor din Valea Jiului! A fost un scriitor profun stangist si de aceea a fost foarte ingrijorat despre greva minerilor Vaii Jiului din august 1977 („toata chestia este sa nu ia proportii. Sa nu se inceapa cu Hunedoara sau Galati…”
In fapt Valea Jiului a ramas qvasi-rosie si dupa decembrie 1989! Asa se explica faptul ca acum I. D. Sarbu e tinut la mare onoare in Valea Jiului, iar conducatorul minerilor grevisti din Valea Jiului (1977), dl Constantin Dobre, a fost mereu hulit in presa ‘libera’ din Vale si nici macar invitat vreodata la nici-o ceremonie de „ziua minrlui” sau alte evenimente locale! Asa se explica si prezentul articol al dlui Dumitriu in care slaveste „eroismul” fostilor conducatori comunisti ai fostelor exploatari miniere sau alti alti gugumani activisti la fost organ de presa al PCR din Vale, Steagul Rosu! De, la vremuri noi tot ei, comunistii si stangistii! Asta e.
Ce ma bucur ca ati revenit, domnule Dumitriu!
Interviul şi Comentariile merită un semn de egalitate. Ambele interesante, cu doza lor, inerentă, de subiectivitate, când, după patru decenii… şi mai bine…, ne dăm cocoşi… Numai ION DEZIDERIU SÎRBU poate depune mărturie… Omul nu mai este, dar opera glăsuieşte… „Cuvântul mijloceşte între adevăr şi viitor, între prezent şi veşnicie…” După…, mulţi viteji s-arată, nu?!… „Trăiască prietenia veşnică între mine şi… între mine şi… între… întru…” Lăsaţi-mă-n liniştea mea!… Eu rămân… ce-am fost: „Subsemnatul… Însemnatul… Resemnatul… Consemnatul… Ne-nsemnatul…” (Lupul şi Catedrala). „Sunt [şi rămân] un simplu braconier în grădina bunului Dumnezeu…” (Tratat de rienologie…) Dragilor, din mileniul III, mă simt atât de bine, îmbrăţişat de: „sora mea, Ploaia”, „fratele meu, Vântul”, „maica – Dunărea”, „măria sa – Soarele!…” (Lupul şi Catedrala) Fiţi calmi… şi nu vă mai contraziceţi!
Madame, jignirile ce mi le adresati nu va pot ajuta sa vedeti si sa acceptati adevarul!
Nici nu cred ca aveti vreo problema de constiinta adresand-mi jigniri!
Va sfatuiesc sa nu va faceti iluzii ca faceti parte dintre cei putini la care morala face casa buna cu nivelul de cultura si civilizatie! Simplu: faceti parte din gloata numeroasa a intelectualismului grosier la minte si suflet! E rusinos, dar asta e. Am zis.
… dincolo de care deosebirile dintre rautate, prostie si boala psihica se estompeaza, sau devin irelevante in sine.
Pe mine insa nu ma intereseaza sa investighez mai departe aceasta problematica in contextul dat. (Si nici nu mi-as fi spus parerea despre bolnav, daca nu era faimoasa „Pleyade”, care ma bucur ca nu-I apatinea d-lui Alexandru Dumitriu.)
Madame, va sugerez sa nu contati pe imaginatie; nu va ajuta cu nimic in ce ma priveste!
N-am fost si nu sunt „pisica cu clopotei”! Dimpotriva! In ultimii 50 de ani am fost tot timpul inconjurat de mate si pisoiasi cu clopotei, dar stati linistita ca de fiecare data cand i-am detectat in imediata mea apropiere le-am strigat raspicat (pre limba lor): ZIIIIIIT, urmat de cate un picior zdravan sub codita! Dosarele (da, dosarele si nu dosarul!) mele de la CNSAS sunt pline de intamplari haioase cu pisici cu clopotei, javre si dulai ciobanesti!
Ziceti: \”Cît despre P.S., e trist că intervențiile domnului cu pricina se leagă de memoria lui Sîrbu\”
Fals! Despre morti numai adevarul! Va deranjeaza? E mai bun partizanatul? Concluzia: nu ma leg de memoria lui Sarbu! Ma leg DOAR de partizanatul public al memoriei lui Sarbu! Stiu: adevarul da dureri de cap partizanilor memoriei strambe a lui Sarbu!
… stie „tot ce s-a intamplat in ultimii 60 de ani” (in Valea Jiului? in Europa? in Sistemul Solar?) si anume „ca martor ocular, nu din auzite”.
Va puteti imagina pe unde a lucrat d-sa in tot acest interval, si de unde si-a extras toate aceste informatii „de omni re scibili… et de quibusdam aliis” ?
Nu pot răspunde observației dvs. din simplul motiv că acel comentariu nu-mi aparține. În ediția tipărită, delimitarea grafică dintre materialul meu și textul la care vă referiți este destul de clară. Pe site, au intrat împreună.
Cît despre P.S., e trist că intervențiile domnului cu pricina se leagă de memoria lui Sîrbu.
CNSAS, Dosar 15265 / vol.3; Transcrierea casetei inregistrata la data de 15 august 1977
In casa lui Sarbu din Craiova. Dna Irina Sarbu i-i povesteste fratelui I. D. Sarbu ce s-a intamplat in Valea Jiului (greva minerilor din 1-3 august 1977). La sfarsit sora i-i zice lui Sarbu „Sa nu cumva sa aflu ca ai spus cuiva ca eu am povestit ceva ca te reneg”. Sarbu i-i promite ca nu va spune nimanui si adauga grijuliu (pentru „partidul clasei muncitoare” – nota mea) „”toata chestia este sa nu ia proportii. Sa nu se inceapa cu Hunedoara sau Galati…” (pag.225)
Repet, I. D. Sarbu „scriitorul minerilor”??? Ce gluma proasta!
Eu provocator?
Madame, stiu pe de rost tot ce s-a intamplat in ultimii 60 de ani….ca martor ocular si NU din auzite! Cele afirmate de mine sunt probate de dosarul de Securitate al lui Sarbu, nume de cod „Sarbulescu”; cititi-l si va veti lumina! Am zis.
Frumos! Sariti la mine in loc sa va verificati sursele…mincinoase! V-am indemnat sa-i gasiti pe acei „eroi” (tineri mineri din Valea Jiului cu coroana de flori la funeraliile lui Sarbu), luati-le interviuri, puneti-le intrebari tip „palnie” (cred ca stiti ce-i aia intrebare palnie, nu?) care sa va convinga ca spun adevarul si apoi reveniti aici si faceti-ma de „cacao”. Altfel, Dvs sunteti cel care se comporta ca „domnu’ dan”, sucumband adevarul si manipuland!
Trimiterea la cunoscuta colectie frantuzeasca este bineinteles inutila si suna a gol in acest context.
Dar daca tinem atata la ea, ar trebui macar s-o ortografiem correct:
„Pléiade”, nu „Pléyade”!
PS Domnul acesta „Dan”, care la distantza de aproape 3 decenii e convins ca stie pe de rost cine a participat si cine nu la inmormantarea lui I.D. Sirbu, pare un provocator „en rupture de ban”…
Vă mai ofer o sursă – a treia – care confirmă această prezență minerească. Este vorba despre tabelul cronologic care însoțește ediția Sîrbu a Academiei, tabel întocmit de dl. Toma Velici, îngrijitorul ediției, în colaborare cu dl. Tudor Nedelcea: „Pe ultimul său drum, a fost însoțit de un numeros public: prietenii săi din Cercul Literar de la Sibiu, Ștefan Aug. Doinaș, Ioanchie Olteanu, Deliu Petroiu, scriitori, actori ai teatrului craiovean, mineri de la Mina Petrila, studenți, elevi.”
În rest, discuția pe care o lansați (cum că aș falsifica „istoria eroismului din Valea Jiului”) mi se pare deplasată. De aceea, mă opresc aici. Nu de alta, dar parcă aș intra în dialog chiar cu „domnu’ Dan”.
Dumitru Velea minte si el de stinge! Repet, am fost martor ocular la funeraliile lui Sarbu! Va asigur ca n-a existat nici-o \”delegatie de mineri\”! Atat Dumitru Velea cat si Bujor Bogdan NU pot proba participarea vreunui miner la funeraliile lui Sarbu! Luati-i la intrebari dle Dumitriu sa va dea detalii despre minerii participanti la funeraliile lui Sarbu: numele minerilor, numele minei unde lucrau etc, gasiti-i pe acei mineri (tineri atunci!) si apoi mai vorbim.
Va rog, nu falsificati istoria eroismului din Valea Jiului!
Daca vreti sa identificati adevaratii eroi ai Vaii jiului, gasiti-l, va rog, pe conducatorul Grevei minerilor din Valea Jiului 1977 si sunt convins ca de la acesta veti afla adevarata istorie eroica a Vaii Jiului!
Dumitru Velea si Bujor Bogdan sunt un fel de Miron Cozma, la scara mai mica, – mincinos notoriu care-a indraznit sa spuna public ca el ar fi condus minerii grevisti ai anului 1977, cica \”din umbra\”!
Asadar, fara minciuni si manipulari! Doar adevarul istoric, va rog!
Stimate domn, iată un fragment dintr-o evocare a funeraliilor lui Sîrbu, evocare semnată de dl. Dumitru Velea: „Bogdan Bujor, directorul minei Petrila, care îl aprecia mult pe Gary, a trimis o delegație de mineri, în cunoscutele lor costume de sărbătoare, însoțită de nepotul scriitorului, Dorel Crăciun, fiul Irinei, și el miner. […] sicriul a fost ridicat pe umeri de patru actori ai Teatrului Național Craiova: Ion Colan, Tudor Gheorghe, Lucian Albanezu și Valeriu Dogaru. Capacul a fost dus de ortacii săi de la mina Petrila.” Dumitru Velea, „Ion D. Sîrbu – In memoriam”, în volumul „Pragul de jos. Volumul II. Urme și pășiri”, Craiova, Sitech, 2013, pp.217-218.
Asata-i o minciuna! Am fost martor ocular si n-am vazut niciun miner cu vreo corana de flori! Se minte-n draci!
Vă mulțumesc tare mult, stimate domnule Paul Cernat, pentru aceste cuvinte! Sper să le merit cîndva.
Urmaresc cu tot mai multa atentie si pretuire textele lui Alexandru Dumitriu. Ele arata, in pofida virstei foarte tinere a autorului, calitatile unui critic si istoric literar de reala vocatie. Si care, sint convins, se va impune curind.