Variatiuni fara tema

Cu volumul din 1993 intitulat The Return of Thematic Criticism (Revenirea criticii tematice)1 Werner Sollors aduce in atentia critica a ultimului deceniu al secolului al XX-lea o sintagma la fel de incitanta pe cit este de rara ocurenta sa. Intr-adevar, in literatura de specialitate anglo-americana, „critica tematica“ este mai curind un termen vag, recuperabil prin analogie si/sau contrast, dar cu slabe sanse de a se fi omologat sau a se omologa in sine. Introducerea semnata de Sollors la volumul amintit nu evita dificultatea: programele recunoscutei Modern Language Association, care organizeaza evenimente profesionale de tinuta, functionind ca for reprezentativ, si o autoritate in materie pentru criticii si teoreticienii literar-culturali de pretutindeni, ignora aproape total „tematologia“, incluzind insa „teme“, „motive“ si „laitmotive“ in rubrici precum identitate etnica, identitate rasiala, identitate feminina, multiculturalism, politica sexuala, clasa sociala etc. Am reprodus frust observatiile lui Sollors2. Nimic nou, in fond, caci recurenta – in locul „criticii tematice“ – a abordarilor cunoscute drept Ethnic Studies/Criticism, Race Studies/Criticism, Feminism, Cultural Studies, New Historicism etc. este minima recunoastere a agendei angajate a criticii postmoderne in general. Interdisciplinare, ancorate in social, sensibile la evolutiile istorice si la specificul fiecarei culturi si etalind, de regula, un textualism consecvent, aceste „abordari […]