Viața sexuală a copiilor lor

Prima premieră cu un nou directorat (al lui Gelu Colceag) la Teatrul Mic. Muzică live, compusă special, rock – dar în afară de cîteva cuvinte din refren (gen „regina nopții“), nu se înțelege nimic din versuri (nici din „curte“, nici din „grădină“, nici de pe locurile de sus, nici de pe cele de la mijloc) și e foarte, foarte tare. Spectacolul se joacă cu publicul pe scenă, într-o geografie interesantă – dar unul dintre motivele pentru care songurile trupei Firma se aud atît de puternic și indistinct e plasarea spectatorilor în lateralele scenei (de fapt, în culise – la stînga, „grădina“, la dreapta, „curtea“), în timp ce acustica spațiului funcționează cu totul altfel, făcînd, în plus, ca actorii (mai ales cei tineri) să fie destul de dificil de auzit (și, de altfel, și de văzut) de pe locurile din spate. Muzica ritmează inteligent spectacolul (ea decupează scenele și le „comentează“), dar nu-l face neapărat o „piesă rock“ sau o montare brechtiană, ci o reinterpretare a principiilor producțiilor de teatru cu songuri live dezvoltate atît de consistent, în ani de zile, de Victor Ioan Frunză (și băncile servind drept locuri pentru spectatori în primele două rînduri ne amintesc, unora dintre noi, […]