Viceversa – Temeiul farsei tragice (II)

Motivul evreului în discursul micului funcţionar Motivul evreului apare în ambele tipuri de discurs, cel obiectiv – al naratorului – şi cel subiectiv – al protagonistului. Prima apariţie a motivului: evocarea celui mai sărac evreu, a achizitorului de haine vechi, telalul (îndeletnicire tradiţională a evreilor săraci), pe aceeaşi treaptă socială cu chivuţele. Ca să poată supravieţui, acesta nu are de ales: trebuie să fie inteligent. Ceea ce, în stil indirect liber, recunoaşte şi domnul Lefter. Dar o face într-un fel anume, per a contrario: calitatea evreiască nu e decît negarea unui defect, ea e viceversa: „D. Lefter susţine că Ţîca i-a furat biletele – chivuţele şi jidanii nu sînt proşti: cînd cumpără haine vechi le purică pîn toate-ndoiturile“. În acest fel, calitatea e recunoscută, dar numele ei nu e rostit. (Simetric, vor fi „proşti“ în discursul final cei ce nu au nici o posibilitate de verificare – corespunzătoare puricării hainelor la îndoituri, sau de protest mai eficient, altul decît cel verbal.)Următoarea apariţie, contrastantă, este a celui mai bogat evreu, afaceristul Goldstein. Numele afacerii Goldstein, cu care se pare că în minister toată lumea e la curent, apare în biletul fidelului amic Mitică, prin care Lefter e somat să se prezinte […]