Videologia. O teorie a imaginii globale

Productie si auto-productie iconica Vid, video, ideologie: trei termeni recurenti ai teoriilor virtuale. Imbinarea lor echivaleaza cu destabilizarea premisei de neutralitate a informatiei si cu re-aproximarea imaginii ca un cimp tranzactional intre propria sa dinamica (alcatuita din potentialitati de instrumentare si manevrare) si dinamica uzului (ilustrata, in general, prin operatiuni de manipulare). Videologia nu inseamna nici atragerea imaginilor intr-o „rama“ ideologica exterioara, prestabilita, nici extragerea unui „interior“ iconic banuit a purta, prin el insusi, incarcatura ideologica; videologia este structura auto-productiva a imaginii.1 Prin intermediul ei, imaginea isi regleaza pozitia in diferitele cimpuri de virtualitati (biologic, economic, social, politic, cultural etc.) pe care le genereaza, le intretine si carora, in acelasi timp, le este produs. Odata conceputa dinamic, imaginea paraseste orice sistem de referinta stabil, isi „schizoidizeaza“ propriile mecanisme de producere si multiplicare si, fluctuind intre un interior devenit exterior si un exterior devenit interior, ajunge propriul meta-model.2 Din acest punct de vedere, al fracturii referentiale si al autonomiei meta-modelatorii, imaginea isi cere cu autoritate „propriul mod de analiza“ (Martin Jay – „Vision in Context: Reflections and Refractions“, in Teresa Brennan & Martin Jay – Vision in Context. Historical and Contemporary Perspectives on Sight, 1998:3). Dupa cum observa Félix Guattari, unul […]