Videologia. O teorie a imaginii globale (II)

Dislocatia virtuala Aflate in raport de interdependenta, omnilocatia si bulimia informationala (cauze si efecte reciproce?) intaresc regula fundamentala a globalismului comunicational: circulatia perpetua, in care individ si informatie se confunda intr-o curgere nelimitata (sugestiv surprinsa de logo-ul companiei Compaq producatoare de echipamente digitale: „NonStop – The Information Never Stops“). Regula circulatiei perpetue nu intra in contradictie cu principiul lui fleet in being, fie si numai pentru faptul ca omnilocatia isi suspenda la nesfirsit pozitia, suprimindu-si din mers propriile determinari (cauzale, temporale, ierarhice, structurale etc.); din acest punct de vedere, omnilocatia se constituie in propriul ei hacker, care, pe masura ce „avanseaza“ in matrice,1 isi sterge „urmele“, fiind in acelasi timp prezent niciunde si absent peste tot. Atit structurile cronotopiilor VR si cyber, cit si recentele procese economice de fuziune optica (cum ar fi cel al gigantului mediatic Time Warner cu marele furnizor de servicii Internet AOL) par sa anunte succesul ireversibil al videologiei in fata ontologiei. In acelasi timp, daca intre integralitatea iconica si fenomenul de globalizare economica si geo-politica (mondializare/gigantificare/a-teritorializare) inca exista o legatura deterministica, in sensul „administrarii“ si „stapinirii“ imaginilor prin „controlul“ asupra mijloacelor tehno-stiintifice ale postmodernitatii care le produc sau le incurajeaza, videologia ar putea sa iasa […]