Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Vilegiatură fără privilegiatură, în deceniul al VI-lea (şi nu numai) al veacului din urmă (şi nu numai)
- 29-07-2015
- Nr. 783
-
Şerban FOARŢĂ
- DOSAR
- 4 Comentarii
Vacanţa moare-n trenul ce-ntîrzie la Agigea, iar gîndul ţi-e la insul ce-n insula Ogygia stătuse un deceniu sau numai şapte ani… Priveliştea-i săracă: ciulini şi bolovani golaşi ca nişte tigve – pe cînd celor dintîi le-ar fi stat bine-n mîna lui Dürrer! Din lămîi de plastic galben curge un fel de limonadă. E strîmt şi fiecare devine o monadă fără ferestre. Briza ce suflă pe culoar nu e decît fantasma perdelelor de moar care se-agită-n sinea lor fără să adie. Din difuzoare curge aceeaşi melodie, pentru că vechea staţie de-amplificare e defectă; pe deasupra l’usage du cabinet est interdit pendant l’arrêt du train en gare! Coboară, la răstimpuri, doar cîte-un temerar ca se se uşureze în gară la Agigea. Rămasă-n urmă, marea e bleuemarine, e gigea, cum zic la ce le place copiii mici; păcat că ieri, cum spune Bravul Soldat, „ca un c…“ fusese de frumoasă! (Bravul Soldat e Švejk, roman reluat de către B. Brecht, într-un remake dramatic anti-nazi). Păcat, voiam să zic că,-n ziua cînd vacanţa sfîrşea, n-a fost nimic: nici soare şi nici […]
Stimate domnule Ontelus,
salutări din şesul Timişoarei, irespirabil de canicular. Era mai bine-n gară la Agigea…
Să aveţi parte de-un sejur plăcut şi, dacă-i posibil, de răcoare!
Domnule Șerban Foarță,
Salutări cordiale de lângă Agigea, respectiv din Techirghiol, unde, din 1983, cu o singură excepție, vin în fiecare vară!
Vă mulţumesc…
Ce-mi placea E pericoloso sporgersi! Chefereul era multilingv in acei ani. Poprit temporar la Agigea, sigur va gandeatzi la Ulise si nu la Calipso, maestre? Mai ales ca va astepta (re)vederea cu Ligia, care poate azi e, Doamne fereste!, precum Calipso din nuvela lui Negruzzi.
La inceputul lui iulie am (re)constatat ca Trei papucii sunt in continuare strajuiti inspre oras de imense tufe de balarii si ciulini (cred mai mult ai Baraganului decat inspiratori de auto-portrete pentru marii pictori) – poate noul primar….
Si fotografia e superba – desi nu prea imi vin in amintire pisicile Litoralului nostru ci cele malteze unde impanzesc literalmente insula.
Si plusul rosu al vagoanelor din care „unii” (ma te tem ca aceiasi si astazi) taiau bucati pentru lustruit pantofii.
Ne regasim, maestre, in frumoasa amintire a chefereului de altadata, in filiatzia lui nenea Iancu si a lui „Mitza si shefu’ mananca acum gogosi la Titu, la madam Mari” – desi pe alta ruta.