Virsta poeziei

Prietena mea implineste in curind 23 de ani. Faptul ma ingrijora, nu sub raportul scurgerii insesizabile a timpului (23 de ani e abia un inceput), dar obisnuisem sa scriu la data respectiva un „sonet aniversar“ si ma preocupa in mod profund situarea lui „douazeci si trei“ intr-un stil pitoresc adecvat unde ritmul sa nu apara impleticit si rima banala. – La ce te gindesti? intreba ea. – La ziua ta… – Daa? Nu stii ce sa-mi cumperi? Am vazut…, nu ma lasa ea sa termin. – Asta stiu, intervenii eu, dar nu vad cum o sa-ti fac sonetul cu 23. – Nici nu ma asteptam la altceva, replica ea dispusa la cearta. Bineinteles ca priceperea ta se opreste cind e „vorba“ de mine. Esti gata sa scrii despre poeti si cepe, despre „bolile poeziei“, despre „poetii si durerea de dinti“ sau „poezia si birjarii“, dar, daca e vorba de poezie si virste, te cuprinde o uitare subita. – Pardon, fac eu. Poezia si virstele e un subiect grozav, dar nu gasesc nimic pentru aniversarea ta. – Ca si cind pentru alte ocazii stai gata. Daca te urmaresc, si ma privi o data foarte serioasa, busola mea cardiaca semnala ATENTIE, PRIMEJDIE, […]