ZOOM OUT. Ce politică fac subalternii trişti şi complexaţi?

Una dezastruoasă, desigur. O vedem foarte clar zilele acestea la Emil Boc, care, înţelegînd sau măcar intuind subconştient că a ajuns doar o tristă curea de transmisie a voinţei preşedintelui, începe să aibă accese cazone de „voinţă“ şi „hotărîre“. Nu putem şti cît de mult bine fac aceste mărunte compensaţii psihicului său pus la încercare, însă e evident că ele nu pot să facă decît rău politicii naţionale. De cîteva săptămîni încoace, prim-ministrul a început să se răstească la partide să pună în practică rezultatele referendumului prezidenţial: Parlament unicameral, cu mai puţini parlamentari. În prima sesiune de după vacanţa parlamentară, premierul Boc le spunea senatorilor că „reducerea numărului parlamentarilor şi Parlamentul unicameral sînt reforme care nu pot fi negociate, ci trebuie aplicate“. Mai mult, disperat să-şi creeze iluzia că e liderul a ceva, Emil Boc începe să aibă fantezii à la Ion Antonescu şi ajunge să declare că „votul românilor nu se discută, ci se aplică“. Păi, atunci de ce să nu desfiinţăm Parlamentul de tot, dacă nu mai avem ce negocia şi discuta? Cu altă ocazie, în care soma PSD şi PNL să sprijine unicameralul, fostul profesor de drept constituţional Boc spunea că, „din nefericire“, pentru adoptarea acestei reforme […]