Zygmunt BAUMAN, Etica postmoderna

Zygmunt BAUMAN Etica postmoderna Traducere de Doina Lica, Editura Amarcord, Timisoara, 2000, 284 p., f.p Ce de-a doua jumatate a secolului al XX-lea aduce cu sine, se spune, zorii democratiilor viabile, capacitatea umanitatii de a construi planuri de viitor. Se vorbeste de globalizare, de fericirea celor mai multi, de institutii suprastatale – o semantica calmanta pentru spiritele suprasaturate de propaganda nationalista a ultimilor 50 de ani. Intr-o lume care nu se mai teme decit de lipsa de temeri se contureaza, insa, o amenintare. S-a nascut un bastard. Ca orice bastard i se refuza un nume. Nu poate fi decit neterminat, ceva ce nu suporta o definitie, ceva de tipul post-, un fleac pentru curiosii care casca gura, dar care, sigur, se vor plictisi in curind, iar lucrurile isi vor relua, cum e de asteptat, cursul normal. Problema e ca bastardul creste, a trecut chiar si de pubertate si isi cere drepturile. Cine e persoana? Postmodernismul. Dar ca orice VIP, afirma „traditionalistii“, vine pentru oricine virsta senectutii, a caderii in desuetudine. Nu facem nici o aluzie la virsta traditionalistilor insisi. Incercam, din contra, sa aflam la ce virsta a ajuns personajul in cauza. Chiar si la o analiza superficiala, se observa […]