Am văzut şi trăit debutul lui Johnny Răducanu în Bucureşti, cam prin anii ’50. Mergeam cu soţia la barul Melody, de sub Cinematograful Patria. Mergeam pe acolo, la concurenţă cu Mon Jardin, încercînd poate să mă conving de o „nesustenabilă“ libertate, ca să vorbim cum trebuie astăzi. Acolo apăruse formaţia de muzică condusă de Alexandru Imre, bună, şi în ea, puţin mai mult decît un băieţaş, un ţigănuş …

Citeşte articolul