În engleză se cheamă blurb; în românește, mai puțin spectaculos, „prezentare“. La „ei“ e mai spectaculos (halucinant! uimitor!), la „noi“, de obicei, mai cuminte. Ca regulă generală, totuși, se află pe coperta a patra a cărților, mai rar pe prima, și rezumă intențiile auctoriale și senzațiile recenzentului, spiritul epocii... În cît mai puține cuvinte, dacă se poate.   Uneori se poate.Uneori nu se poate. …

Citeşte articolul