Iulia POPOVICI

La aniversară

La această ediție, Gala Premiilor Uniter a împlinit 20 de ani – cea dintîi festivitate a avut loc în 1993, pe aceeași scenă, a Teatrului Odeon din București. Cu ocazia aniversării, Uniunea Teatrală din România a făcut publică înregistrarea acestei prime Gale și, în ciuda calității mult scăzute a imaginii, emoția și bucuria tuturor celor din sală e contagioasă. În 1993, nu prea rămîneau locuri …

Citeşte articolul

Limba noastră-i o comoară

Și alte fapte de pe tărîmul Moldovei

La început de aprilie, grupul CriticAtac a organizat la Chișinău o întîlnire, găzduită de un spațiu independent, Teatru-Spălătorie și avînd drept titlu „Unde e gîndirea politică azi?“. Era în ajun de 7 aprilie, data-fetiș a revoltelor stradale de acum trei ani din capitala Republicii Moldova – cu legătură sau fără… Unul dintre punctele de plecare pentru întîlnire era dezbaterea unor teme care marchează viața …

Citeşte articolul

TEATRU. Unde e comeata…?

Amuzant, dar confuzant, cam așa s-ar putea rezuma cel mai recent spectacol al lui Alexandru Dabija de la Teatrul Odeon. C.F.R. – Cometa, copilul şi căţelul pornește de la cinci texte scurte ale lui I.L. Caragiale (sărbătorit, de altfel, la nivel național în 2012), și anume, Despre cometă – prelegere populară, Justiţia română. Secţia corecţională, D-l Goe, Bubico şi Atmosferă încărcată, pe care le amestecă, …

Citeşte articolul

„Știu femeile ce fac atunci cînd avortează?“

Preambul. Pe 14 martie, Fundația Creștin-Democrată (condusă de Theodor Baconschi) și organizația de femei a Partidului Democrat-Liberal (reprezentată de Sulfina Barbu și Raluca Turcan), împreună cu reprezentanți ai două ONG-uri anti-avort, au organizat o conferință a cărei temă a fost combaterea declinului demografic și susținerea natalității în România (discuția ajungînd pînă la tema interzicerii avortului la cerere). Cu o zi înainte, pe 13 martie, Sulfina …

Citeşte articolul

TEATRU. Simplitatea ca experiment

Dacă spui 6.000 de spectatori, asta nu înseamnă mare lucru. Cînd asta înseamnă 93% din capacitatea sălilor și 10% din numărul total de locuitori ai orașului, cifrele încep să reprezinte o situație excepțională (ca și cum la un festival din București s-ar vinde peste 200.000 de bilete…). Însă chiar mai presus de aderența la public (un public de o calitate a atenției și reacției …

Citeşte articolul

Un festival pentru zile albe

La o primă vedere, ediția din acest an a Festivalului REFLEX are un program eclectic, și geografic, și estetic. Cel puțin temporal, unitatea e evidentă – toate spectacolele, de la Radio Muezzin la montările lui Oskaras Korsunovas, aparțin ultimilor trei ani și jumătate, o premieră în peisajul festivalurilor de teatru, mai mult sau mai puțin mainstream, cu o componentă internațională. Un al doilea element comun …

Citeşte articolul

Scapă cine poate

Cea mai recentă montare de la Teatrul Foarte Mic din București, Satisfucktion – în original, textul se numea La țintă –, este imaginea vie, de aproape două ore, a felului cum nici măcar o mare actriță (Valeria Seciu) nu poate salva o piesă, fie și a lui Thomas Bernhard, intrată într-un mecanism de spectacol greșit din start. Tradusă minunat de către Victor Scoradeț în …

Citeşte articolul

TEATRU. „Livada noastră de vișini e Roșia Montană“

Dialog cu Radu AFRIM

În perioada 11-22 martie, la Varșovia are loc o „Lună a teatrului românesc“: pentru prima dată în capitala Poloniei e programată, în organizarea Institutului Cultural Român de acolo, o prezentare a teatrului românesc de astăzi, cu trei spectacole – Piața Roosevelt de Dea Loher, regia Radu Afrim (Teatrul Național Timișoara), X mm din Y km de Gianina Cărbunariu (Colectiv A, Cluj) și Un cuplu de …

Citeşte articolul

Teatrul unor mărunțișuri ale vieții

Ofensiva Generozității Fără sprijin

Trei femei care n-au mai urcat niciodată pe-o scenă stau în fața unor necunoscuți, într-un spațiu străin lor, și vorbesc despre un moment al vieții lor. Un moment într-o succesiune de episoade cu scenariu asemănător, care fac parte din experiența lor cotidiană: evacuările chiriașilor din casele naționalizate și, ulterior, retrocedate din cartierul Rahova-Uranus. „Punctul culminant“ – ceea ce activează conștiința Cristinei (Eremia), a lui Gabi …

Citeşte articolul

Ceva putred prin Danemarca

E normal și cît se poate de banal, în fiecare an sînt discuții legate de nominalizările pentru Premiile UNITER – singurele din domeniul teatral. Dincolo, însă, de explicabilele reacții de convingere personală legate de cine-ar fi meritat să fie nominalizat și n-a fost și cine n-ar fi meritat, dar e pe listă, ceea ce merită discutat pe îndelete ține de viziunea critică, evaluarea estetică asumată …

Citeşte articolul

TEATRU. Arta văzută prin gaura cheii

TNB – Băiatul din ultima bancă

Un spaţiu ca un interior de galerie de artă contemporană – locul prin excelenţă destinat privirii –, devenit arena în care o banală familie burgheză își trăiește comuna existenţă, iar un adolescent de 17 ani învaţă să privească, luîndu-și drept maestru un dezabuzat profesor de literatură. Cea mai nouă premieră a Naţionalului bucureștean,Băiatul din ultima bancă de Juan Mayorga, în excelenta traducere a Luminiţei Voina …

Citeşte articolul

TEATRU. Cînd Isadora, totuși, nu dansa

S-ar putea ca unii să fie surprinși, dar piesa lui Martin Sherman despre ultimele zile ale căsniciei dintre Isadora Duncan și Serghei Esenin, într-un Paris care nu-i iubește, este, în marea ei parte, o comedie, cu nu puține momente în care, ca să cităm dintr-o cronică americană, Cehov își dă mîna cu Frații Marx (și-și aruncă unii altora în cap bulgări de frișcă). E ceea …

Citeşte articolul

ARTE VIZUALE. Galeria de artă ca meșteșug

Interviu cu Marian IVAN, Galeria Ivan

Marian Ivan e omul din spatele Galeriei Ivan din București și cel care știe mai mult decît orice manual de istoria artei în România despre lucrările Getei Brătescu. A devenit galerist din pasiune și este, în ultimii ani, unul dintre numele cele mai demne de încredere atunci cînd vine vorba despre piața, adeseori atît de volatilă, a artei contemporane românești. Întîi de toate, povestește-ne …

Citeşte articolul

TEATRU. Pe cine pariem la debut?

Conjuctura, spune el, l-a făcut să monteze, pînă acum, doar în Bucureşti. Spectacole făcute de el în vremea facultăţii au fost preluate de teatre profesioniste din Capitală, a fost nominalizat la Premiul UNITER pentru Debut (o categorie nu foarte de bun augur pentru regizori, spun unii) şi a montat în două teatre de stat extrem de importante din Bucureşti – Naţionalul (Purificare de Petr Zelenka) …

Citeşte articolul

Cînd comerţul bate libertatea individuală

Se cheamă Tratatul Comercial împotriva Contrafacerii (Anti-Counterfeiting Trade Agreement – deci, ACTA). Nu arată foarte periculos şi n-are decît 25 de pagini (dintre trei – şi nu una, cum aprecia, recent, ministrul român al Comunicaţiilor, Valerian Vreme – dedicate mediului digital). Dar dacă va fi ratificată de Parlamentul European, în luna iunie, ACTA ne va schimba din rădăcini modul de viaţă (şi nici artiştii nu …

Citeşte articolul

TEATRU. O viaţă

Magda Fertacz a scris Absint pe cînd avea 30 de ani, în 2005, în cadrul Laboratorium Dramatu – un foarte complex atelier dedicat dramaturgiei contemporane, condus de un dramaturg la rîndu-i foarte cunoscut, Tadeusz Slobodzianek, în cadrul căruia piesa a fost şi produsă în premieră. Într-un stil minimalist, pentru că asta e „şcoala“ Laboratorium Dramatu, şi e, într-un fel, şi estetica piesei, delicată, poetică, …

Citeşte articolul

Orgoliul dăunează grav politicii

Trebuia jertfit un miel – a fost jertfit iedul Teodor Baconschi. Spaţiul de manevră era destul de limitat: avînd în vedere ce se striga şi revendica în Piaţă şi evenimentele de duminică şi joi, candidaţi la mielul simbolic erau ministrul Sănătăţii (dar Ladislau Ritli aproape că plînsese de jale că şi-a dat Raed Arafat demisia), ministrul Muncii (dar Sulfina Barbu a fost constant lăudată …

Citeşte articolul

TEATRU. Sarmalele ca parabolă a răzbunării

Reconstituită pe scena intimă de la Teatrul ACT, Capra cu trei iezi a lui Creangă devine un spectacol minimalist, delicat psihologic şi care, studiu gastronomic fiind, printre altele, înlocuieşte pantagruelicul à la Silviu Purcărete cu plăcerea vorbitului despre mîncare. Formula montării evită succesiunea cronologică a poveştii originale – ceea ce, în punerile în scenă „obişnuite“ ale Caprei cu trei iezi (în teatrul de …

Citeşte articolul

Ține piața cît viața?

Cine sînt și ce vor? Iată întrebările pe seama cărora se exercită mare parte din producția textuală, de toate culorile, în jurul demonstrațiilor sociale de la începutul acestui an electoral. Întrebări fundamentale, pentru că de răspunsul la ele depinde calibrarea unei reacții eficiente, nu doar de moment, ci și în perspectivă. O a treia întrebare ar fi: de ce contează atît de mult, de …

Citeşte articolul

TEATRU. Retrospectivă subiectivă pentru 2011

Miruna RUNCAN în dialog cu Iulia POPOVICI

Partea a II-a a anchetei din numărul trecut Iulia POPOVICI: Cum ați receptat, subiectiv, teatrul românesc în anul care a trecut comparativ cu cel anterior (atît de subiectiv, încît nu contează cît din producția teatrală ați văzut efectiv)? Miruna RUNCAN: Mdaa, am văzut puțin, fiindcă am umblat puțin, așa că nici nu știu cîtă legitimitate au răspunsurile mele. În schimb, am citit mai tot …

Citeşte articolul