A mai trecut o zi de Valentine. Nu pricep de ce atîta iritare în jur faţă de importul acestei sărbători urbane „netradiţionale“, dublată de o nostalgie afectată pentru tot la fel de puţin tradiţionalul, la oraş, Dragobete. Nu-mi aduc aminte să se fi serbat vreodată Dragobetele, înainte de a trebui să ne reperăm onoarea care ne-a-njurat de 14 februarie. Ce ghinion, de fapt – cu …
Acum cîteva săptămîni, în prag de sesiune, un coleg a primit de la un student un mesaj electronic care l-a cam speriat. Studentul cerea meditaţii în vederea examenului. Aşa ceva nu se obişnuieşte. Un profesor are obligaţia să facă pregătire suplimentară cu studenţii care o solicită (la noi, orele acestea se numesc „consultaţii“, în sistemul american – „office hours“). Deşi nu explicit, era limpede că …
Plin de aniversări de 25 de ani va fi anul acesta. A debutat cu sărbătorirea înfiinţării GDS. Va urma, în iunie – ce dovadă mai limpede a realei democraţii în care trăim? – aniversarea apariţiei primului număr al revistei România Mare: Mazl tov! Va trece, vai!, nebăgată în seamă comemorarea a 8 ani de cînd evoluţionismul a fost scos din programa de liceu de …
După încă proaspăta traumă a OUG cu renunţarea la titluri, urmează, se vorbeşte „în cercuri bine informate“, un Ordin de Ministru (sau o fi tot OUG?) care schimbă regimul abilitării. Pentru cine nu e foarte în temă, abilitarea e un titlu ştiinţific recent introdus la noi (din 2011) care dă celui care-l dobîndeşte dreptul de a conduce doctorat. În Germania, abilitarea există încă din secolul …
Ce faci, de obicei, cînd ţi se găuresc ciorapii? Îi arunci şi cumperi alţii. Sau, dacă eşti mai chibzuit, îi cîrpeşti. O dată, de două ori – pînă înţelegi că degeaba cîrpeşti o gaură, alături se cască imediat alta. La gunoi cu ei! Nu stai mult pe gînduri la aşa lucruri de nimic. Doctoratul, ca ciorapul. Păi, nu? A încercat dl Ponta vreme de …
S-a scris şi vorbit deja atît de mult despre nenorocirile din Franţa – pare că s-a spus totul. Pe lîngă lucruri de bun-simţ, e-atît de trist spectacolul revărsării nestăvilite de suficienţă şi proastă judecată. Se generalizează nepermis. Se discută la pachet teme care nu au nimic de-a face una cu cealaltă. Se caută justificări pentru o crimă abominabilă, cauzalităţi forţate, bazate pe ipoteze false. …
Anya von Bremzen s-a născut la Moscova, în 1963 – an „rămas în memoria ruşilor pentru una dintre cele mai slabe recolte din istoria poststalinistă“. În 1974, împreună cu mama ei, a emigrat în America. După studii de pian la Academia Juilliard, un accident a pus capăt carierei ei muzicale. S-a convertit la jurnalism culinar şi a devenit o foarte apreciată autoare de cărţi de …
Prin ’39-’40, pe cînd era cam singurul membru al Asociaţiei Tineretului Comunist din Satu Mare, povesteşte Imre Tóth, în cartea de convorbiri cu Péter Várdy (În viaţă sunt lucruri care nu se fac. Şi care totuşi se fac..., Editura Humanitas, 2014), sosise la ei un propagandist de la Cluj, evreu basarabean de fel, ca să le vorbească ţăranilor din zonă. I-a aranjat întîlnirea. Temele ştiute: …
Probabil pentru că abia s-a încheiat Gaudeamus şi pentru că oricine a trecut peacolo nu a putut să nu vadă cît de mult se publică acum, carte de toate felurile şi pentru toate gusturile, inclusiv ştiinţifică, mi-am adus aminte, fără pic de nostalgie, de vremea dinainte – cînd se scria şi se publica mult mai puţin. Universitarii, de pidă, erau mai reţinuţi şi, procentual, faţă …
Într-o tabletă din România literară, Livius Ciocârlie scrie, pornind de la cîteva observaţii ale Mariei Zambrano: „Confesiunea se desfăşoară în timp real, pe cînd arta, deci şi literatura, într-un timp virtual. Aşa e şi de aceea, fiindcă intenţia mea exclusivă e să fac literatură, scriind despre mine nu am intenţia de a mă confesa, ci numai de a scrie. Neavînd imaginaţie, ce altceva să fac …
„Vreme este să plîngi şi vreme să rîzi; vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti“. Acum e vremea să ne bucurăm. Şi ne tot bucurăm. Nu-i vorbă, avem de ce, am şi jelit înainte. Totuşi, începe să mi se pare că exagerăm. Prea ţine mult emoţia. Numai de nu s-ar relua degrabă ciclul. Atît de mare şi contagioasă e euforia, că trece binişor înspre …
Cred că aceasta, de la UNTEATRU, e abia a doua montare pe care o văd a nuvelei lui Eliade. Prima a fost cea a lui Alexander Hausvater, pe scenariul lui Cristian Popescu, la Odeon, în primii ani ’90. Un rol mare al lui Florin Zamfirescu. Personajului lui Eliade, un mărunt profesor de pian, om de aproape 50 de ani care-şi ratase visurile de artist, …
Ca după un război fratricid, ca după o întrecere sportivă între prieteni – azi, cîştigătorii ar trebui să se bucure cu măsură. Am învins, da, cei care l-am susţinut pe Iohannis. Ne-am învins, unii dintre noi, părinţii. Dincolo de orice altceva, concluzia acestei perioade electorale este existenţa unui clivaj social extrem de marcat. Toată lumea îl observă, majoritatea îl deplînge. De fapt, ce e anormal …
Ce le-aş spune celor nehotărîţi dacă să iasă sau nu la vot duminică? În primul rînd, că e important să-ţi exerciţi un drept pe care îl ai. De ce? Pentru că, dacă nu votezi, atunci laşi altora decizia în chestiuni care te privesc. Cred că preşedinţia e o instituţie care ne priveşte pe toţi, deci e bine să ne pronunţăm. În plus, cum candidatul mai …
Ce le-aş spune celor nehotărîţi dacă să iasă sau nu la vot duminică? În primul rînd, că e important să-ţi exerciţi un drept pe care îl ai. De ce? Pentru că, dacă nu votezi, atunci laşi altora decizia în chestiuni care te privesc. Cred că preşedinţia e o instituţie care ne priveşte pe toţi, deci e bine să ne pronunţăm. În plus, cum candidatul mai …
În metrou, cu vreo săptămînă înainte de turul I, doi tineri. Vorbesc de ale lor, par să fie IT-işti. La un moment dat, unul îl întreabă pe celălalt dacă merge la vot. Nu, zice celălalt, nu se duce, de ce-ar merge? Preşedintele oricum nu contează, n-are putere, legile se fac în Parlament – n-are rost să se deranjeze pentru atîta lucru. Cel care întrebase aprobă, …
Încerc să răspund aplicat, adică să mă refer explicit la candidaţii care sînt, vorba unui clasic mereu actual din politica noastră. Nu cred că trebuie să cerem cuiva mai mult decît poate da. Reuşeşte cineva să se autodepăşească? E de admirat, dar nimeni nu i-o poate cere. Nu portretul ideal al unui preşedinte interesează aici. Avem de ales unul din 14 – asta …
Citeam zilele trecute O viaţă liniştită, romanul lui Kenzaburō Ōe, excelent tradus de Anca Focşeneanu, şi am avut surpriza să dau peste o foarte fină, subtilă analiză a filmului Călăuza (Stalker), al lui Tarkovski. Nu a întregului film, e drept, ci a scenelor care ar putea explica replica soţiei călăuzei: „Căsătoria noastră a fost o greşeală şi de aceea ni s-a născut un copil blestemat“. …
Nimic nu s-a spus sau scris sîmbătă despre adevăratul eveniment sportiv al zilei, semifinala turneului Masters de la Shanghai în care Federer a returnat ca în zilele sale bune, a venit aproape la fiecare minge la fileu („imperial“, cum spunea, foarte original, unul dintre comentatori), chiar şi cînd a jucat mult timp fără primul serviciu, năucind cu mingi abia lăsate să cadă şi cu unghiuri …
Mai puţin de o lună şi jumătate pînă la alegeri. Ce vedem? Majoritatea comentatorilor continuă să pună problema în termenii „Ponta versus Băsescu“. Mi se pare o greşeală. Traian Băsescu, în caz că nu aţi aflat încă, nu candidează. Va fi, poate, după alegeri, şef de partid – acum, însă, nu el e subiectul. Analiza amănunţită a rolului său, nefast după unii, în …
