Liviu ORNEA

Trăim vremuri tulburi. Crin Antonescu nu mai candidează la preşedinţie. Se sacrifică. Deocamdată. Dacă i-o va cere patria, se va sacrifica iarăşi. Pe invers. Mie-mi pare rău. Acum nu mai pot spune, precum Bacovia, nici măcar ironic: „mi s-au împlinit toate profeţiile politice“. Nu ştiu dacă are dreptate Ion Iliescu cînd declară că Antonescu e „o lichea“. Nici n-aş băga mîna-n foc că „şi-a …

În vara asta, se împlinesc 35 de ani de cînd am terminat liceul. Ne vom întîlni din nou, aşa cum am făcut-o regulat, începînd din 1989, odată la cinci ani. Tot mai graşi, unii („maturi”, ar fi spus bunica mea, pudică). Tot mai ridaţi – uscaţii. Tot mai albiţi. Oameni cu greutate. „Ce bine se ţine cutare!“ – e cam maximum posibil de apreciere. Iar …

Îl întîlnisem chiar din primul an de facultate, la cursul de geometrie. Scund, iute, cu ochi vii, neastîmpăraţi. Cursul n-a fost foarte greu, dar examenele – destul de dure. Stere Ianuş a devenit însă cu adevărat profesorul nostru, al celor trei prieteni care eram, pe atunci, nedespărţiţi, abia pe la sfîrşitul anului al III-lea. Eram după o experienţă destul de traumatizantă, încercaserăm să citim lucruri …

Preiau titlul piesei lui Esteve Soller, dar nu pentru a pleda, de fapt, pentru democraţie prin înfăţişarea sinistrelor urmări ale deficienţelor ei, aşa cum face autorul spaniol, dimpotrivă. Poate mai potrivit, pentru că descriind mai precis ce urmează, ar fi fost „Împotriva unei anumite democraţii“, titlu inspirat de cel al unui vechi film românesc, din 1974: Despre o anume fericire. Dar, recunoaşteţi, titlul mai potrivit …

Grotesc spectacolul la care se dedau mai toţi politicienii noştri! Începînd cu preşedintele Băsescu, susţinător pe faţă al PMP şi al Elenei Udrea. Dincolo de aspectele (ne)constituţionale, nici ele de neglijat, încerc să înţeleg de ce o face, şi încă atît de indecent, care  e miza. Pentru ce merite anume se bucură doamna Udrea de înal­ta susţinere? Din ce văd şi ştiu, doamna Udrea e …

În numărul trecut (719) al revistei, distinsa poetă şi traducătoare Nora Iuga, încurajată de un articol al lui Alexandru Matei, împărtăşeşte cititorilor cîte ceva din opiniile sale politice. Nu poţi decît să te înclini şi să apreciezi cum se cuvine implicarea în treburile cetăţii a unui intelectual de calibrul şi rafinamentul doamnei Nora Iuga. Am rămas, însă, cu un gust amar contemplînd confuzia criteriilor şi …

Institutul Steklov, Universitatea Lomonosov, toate universităţile, de fapt, sînt păzite de oameni în uniformă. Nu se poate intra decît cu legitimaţie sau dacă ai fost dat pe listă. Te hotărăşti în ultima clipă să mergi la un seminar şi nu apuci să-l anunţi pe organizator – nu intri. Duminica, studenţii oricum nu pot intra. În unele dintre aceste instituţii, accesul e permis doar pînă la …

Dragă Daniel Cristea-Enache, Îţi citesc – şi nu de azi, de ieri – cronicile literare şi le preţuiesc pentru fineţea observaţiei şi pentru, de multe ori, curajul verdictului. Îţi urmăresc şi articolele de opinie cu care, nu de puţine ori, mă bucur să-mi descopăr afinităţi elective şi chiar selective. N-ai să te miri, aşadar, că ţi-am citit, cu interes stîrnit încă de titlu, articolul recent …

Într-un articol recent, „Olimpicii României: ce-am avut şi ce-am pierdut“, postat pe portalul Voxpublica, Ciprian Domnişoru face o observaţie interesantă. Constată că România a avut mereu participanţi (şi premianţi) la toate olimpiadele şcolare internaţionale şi conchide că acest succes ar trebui pus în legătură cu tipul de programă din şcoală şi liceu: „[...] programa de liceu expune elevii la discipline obligatorii foarte variate. Atît de …

Dezbaterile despre starea cercetării sînt întotdeauna, dacă nu dătătoare de speranţă, măcar instructive în privinţa mentalităţii şi a strategiilor  diverşilor actanţi (după mai multe asemenea discuţii, musai să înveţi şi limbajul de lemn specific, într-o combinaţie inefabilă de română şi engleză). Mai ales cînd, printre participanţi, se află şi persoane cu responsabilităţi în ministerul de resort. La o asemenea întîlnire am avut şansa să particip …

În Diavolul şi bunul Dumnezeu, piesa lui Jean-Paul Sartre, personajul principal, Gœtz, alege să facă răul. Îi iese de minune. Cum un alt personaj e de părere că binele nu e posibil pe pămînt, Gœtz se decide să-i dovedească contrariul – binele există, poate fi făcut – şi devine un apostol al binelui. Urmează calea cea dreaptă ca să cîştige un pariu. Atît de pătimaş …

De cînd a început protestul din Kiev, un cuvînt a revenit obsesiv în mai toate analizele sau doar discuţiile la temă: fascist. Susţinătorii lui Ianukovici, din Ucraina şi Rusia deopotrivă, îi acuză pe protestatari că sînt fascişti ori doar manipulaţi de fascişti. Protestatarii, pe de altă parte, spun că fascişti sînt Ianukovici şi toţi ai lui. S-a întîmplat să mă aflu la Moscova în săptămîna …

Mult bine a făcut Editura Curtea Veche publicînd volumul de eseuri al lui Andrei Vieru, Ecleziastul vesel (2013), traducere (a autorului, fireşte) a celui apărut la Seuil, în 2007. Trei dintre ele apăruseră deja în română, chiar în Observator cultural, în 2012.   Spirit cu multiple faţete – pianist, în primul rînd, dar şi scriitor de limbă franceză, traducător în franceză, avînd şi curioase preocupări …

Impunătoare cartea lui Alexandru Matei, O tribună caprivantă (Curtea veche, 2013), despre istoria TVR! Carte solidă, rod al unei munci de documentare impresionante. O carte cu foarte puţini antecesori, venind aproape pe tărîm virgin – eseurile despre televiziune ale lui Bogdan Ghiu, de exemplu, nu istoria TVR o vizează. Cercetare academică prilejuită de o bursă postdoctorală a Universităţii din Bucureşti, volumul abundă în note şi …

Panică, de finlandezul Mika Myllyaho, e încă un text bine scris, cu replică alertă, spumoasă, dar fără miză reală. Un text care „pune probleme“, dar nu trece de tratarea lor superficială, deconectantă. Nimic grav, nimic care să nu te lase, mai tîrziu, odată ajuns acasă, să dormi. E bine, de fapt: poate fi urmărit cu plăcere, distrează şi, în același timp, dă fiecărui cititor/ascultător/privitor tonicul …

Pe blogul mereu foarte interesant al lui Dan Alexe, http://cabalinkabul. wordpress .com/, un articol bine documentat despre popoarele cercheze care locuiau în împrejurimile oraşului Soci pînă să le fi exterminat sau mutat ruşii – apoi, sovieticii; una dintre acele populaţii, cea ubîhă, a fost complet ştearsă de pe faţa pămîntului. Dincolo de festivism şi de sport, Olimpiada de-acum ar fi fost, poate, un prilej …

Fastă perioadă pentru Alexandru Dabija! Lucrează mult, cu plăcere – şi-i iese. La Odeon, de curînd, a avut două premiere, ambele în scenografia lui Helmut Stürmer şi cu costumele Corinei Grămoşteanu, din zone teatrale complet diferite. La Sala Majestic, o nouă montare cuTitanic vals. Text destul de prost, lipsit de subtilitate, cu o ironie cam primitivă şi sentimental- lăcrămos. Dar face parte din dramaturgia naţională, …

Nu pot decît să-i fiu recunoscător lui Paul Cernat pentru onoarea pe care mi-a făcut-o, săptămîna trecută, comentînd, în articolul lui, cîteva intervenţii ale mele de subsol, adică de pe forumul de discuţii al revistei. Cum există, încă, nu puţini cititori tradiţionali, care citesc doar varianta tipărită a revistei Observator cultural, nu şi pe cea electronică, mă gîndesc că poate e util să explic mai …

Pe 5 februarie 1939, murea, la doar 66 de ani, la Bucureşti, Gheorghe Ţiţeica. Fusese una dintre marile figuri ale învăţămîntului românesc, preocupat în egală măsură şi constant de didactică şi de cercetare. De loc din Turnu Severin, Ţiţeica a urmat liceul  Craiova (azi, „Nicolae Bălcescu”, pe atunci „Carol I”), a studiat apoi la Bucureşti, la Şcoala Normală superioară – pregătindu-se, deci, pentru o …

La Sala Nouă a Teatrului de Comedie, lucrurile merg bine. După Urîtul, pus în scenă de Vlad Cristache, care este şi coordonatorul proiectului „Noi la Sala Nouă“, se joacă acum şi Cum am învăţat să conduc, spectacol pe textul Paulei Vogel, în regia lui Eugen Gyemant.   Un spectacol bun, în care echilibrul dintre regie, scenografie şi actorie e foarte bine cumpănit. Textul e un …