Poate vă mai amintiţi de poezia lui Geo Dumitrescu, Libertatea de a trage cu puşca: „În groapa neagră, poate chiar într-un cimitir,/ oamenii, prietenii mei înarmaţi, îşi ascultau propriile şoapte –/ toţi erau murdari, slabi, şi patetici ca în Shakespeare,/ îşi numărau gloanţele şi zilele şi nădăjduiau un atac peste noapte“. Astăzi, „dreptul de a trage cu urechea“ apare în întreg patetismul său. Un patetism …