Nu m-am priceput niciodată să am cu adevărat răbdare. Sub masca uneori de-a dreptul ataraxică, nerăbdarea a dat mereu în clocot. Dacă e, răbdarea mea e din aceea cu sufletul la gură. Rîvnind mereu la stăpînirea de sine ghicită în răbdare, am întîmpinat dialogul epistolar dintre Dan C. Mihăilescu şi Ciprian Măceşaru – Despre nerăbdarea de a fi răbdător (titlu mai exact nici că s-ar …
