În anii comunismului de suprafață, existau două mese la care nu se așeza nimeni. Una – la restaurantul Casei Scriitorilor din București, acel sarcofag arhitectonic de pe Calea Victoriei, din coasta Muzeului Colecțiilor de Artă. Acolo, în colțul de unde putea domina toată haita de bețivi zurbagii, prezida la orele prelungite ale prînzului leoninul silențios Eugen Jebeleanu, poet de partid mîntuit prin tragedia dispariției premature …