Cuvant cheie: itinerariu-spiritual-dupa-90-de-ani

Cînd pune în discuție „primatul literaturii“, sugerînd că într-o cultură matură – coerentă, solidă, decomplexată, deprovincializată – literatura este un domeniu alături de altele, la fel de importante, iar nu regina balului (nu mai mult decît filozofia, istoria sau științele, fie ele „tari“ sau „slabe“), autorul Itinerariului spiritual formulează, deși în alți termeni, o observație întemeiată. Numai că el nu se întreabă ce anume motivează …

Autocontradicţiile sînt frecvente în Iti­nerariu spiritual, text-manifest – entuziast, efervescent, amestecînd reflecţii autentice şi inflamări juvenile, ipoteze ingenioase şi paradoxuri facile. Eseistul respinge, cum am văzut, politicul, dar textul său e politic pînă în cele mai fine articulaţii ale sale; se pretinde anti-hegelian în concepţia asupra istoriei, dar demonstraţia sa se dezvăluie tributară hegelianismului; vede rupturi acolo unde există, de fapt, o continuitate firească; proclamă …

În vara lui 1927, la sfîrşitul celui de-al doilea an de studii universitare, tînărul Mircea Eliade, student la Facultatea de Litere şi Filozofie, obţine prin concurs o bursă la Geneva oferită de Societatea Naţiunilor. „În principiu, trebuia să urmăm nişte cursuri de­spre structura şi viitorul Societăţii Naţiunilor, dar eu m-am mulţumit să mă înscriu la Biblioteca Universităţii şi să citesc cărţi inaccesibile la Bucureşti“1 – …