Cred că am parcurs grosul scrierilor epistolare ale lui Ion D. Sîrbu de mai multe ori decît m-am plimbat prin parcul Herăstrău de-a lungul anilor – deloc puţini – pe care i-am trăit în Bucureşti. Şi afirm asta fără urmă de ostentaţie. Scrisorile sale au un magnetism şi o prospeţime parcă inepuizabile. De aceea, găsesc salutară iniţiativa Academiei Române de a aduna corespondenţa trimisă de …
