Să citeşti Proust pînă la 25 de ani, cînd te bîntuie nebuniile prioritare ale primei tinereţi, am impresia că ţine în bună măsură de snobism. În ce mă priveşte, pentru că am în vedere experienţa personală, a fost şi bravadă, cel puţin la primele volume apărute în BPT – la ultimele, spre sfîrşitul deceniului opt, mă ţinea treaz tot ceva care nu are nimic în …
