Tema cu variatiuni

O Istorie a structuralismului aparuta la Paris, cu circa un deceniu in urma1, ar putea servi drept introducere volumului publicat, anul urmator, la editura prestigioasei Universitati Harvard2 – in plin elan poststructuralist, intr-o epoca a agendei critice hiperpolitizate – clamind revenirea criticii tematice! Reunite sub indrumarea distinsului profesor Werner Sollors, adept al postmodernului race criticism si, ca atare, membru al catedrei de Afro-American Studies de la Harvard, luarile de pozitie si constatarile „tematice“ semnate, printre altii, de Claude Bremond, J.M. Coetzee, Leslie Fiedler, Harry Levin, Thomas Pavel, George Steiner, Raymond Tousson dau imaginea unei dezbateri „la granita“. Acestora li se adauga nume cu rezonanta slava (Yuri Shcheglov, Alexander Zholkovsky, Theodore Ziolkowski) provenind, in ultima instanta, din marea scoala formalista rusa, incit obsesivele reveniri la Tomasevski ca la autoritatea en titre nu surprind, nici nu obosesc. Sint, mai curind, o confirmare a afilierii formalist-structuraliste a „noii critici tematice“. Impresioneaza timpanul si nume cu fonetica flamand-valona (Vanhelleputte et al.) amintind de cercetari „datate“ ale unui grup de la Bruxelles si asimilabile mult mai extinsei investigatii formalist-semiologice a unor celebri colegi italieni, precum Cesare Segre sau Umberto Eco. Pe profesorul Sollors am avut placerea sa-l cunosc personal, fiind, in 1993-1994, Visiting Fulbright Professor […]