Un monument de limba literara

Elaborarea unei noi versiuni a Bibliei reprezinta o cheie de bolta pentru opera teologica, filozofica, istorica si lingvistica a lui Samuil Micu, prin care este egalata si, deseori, chiar depasita traducerea pe care spatarul Nicolae Milescu, secundat de „dascalii locului“, o realizase cu un secol mai devreme. Ideea de a se angrena la o asemenea lucrare de amploare i-a fost sugerata ieromonahului polihistor de catre protectorul sau, Ignatie Darabant, pe atunci vicar general la Blaj. Micu se decide sa traduca Biblia incepind din anul 1783, pe vremea cind era prefect de studii la Colegiul Sf. Barbara din Viena. Unele dintre fazele lucrarii sint consemnate in prima varianta, incompleta, din protograful traducerii Vechiului Testament: Cartea Facerii a fost tradusa din 1783 pina in 19 ianuarie 1784, Cartea Iesirii, Levitii, Cartea Numerilor si A doao Leage au fost incheiate in 18 decembrie 1784, Cartea intii a imparatilor a fost inceputa in martie 1785, iar Cartea a doua a imparatilor a fost terminata in 26 iulie 1785. Chiar si numai dupa aceste date partiale se poate aprecia ritmul de lucru al traducatorului, mai lent la inceput si care s-a intensificat, desigur, pe parcurs. Nu credem ca intreaga traducere a Bibliei era incheiata inca […]