Paralele inegale

Aparitia in limba franceza a romanului Composition aux parallèles inégales ma umple de bucurie. Nu numai ca volumul exista, obiect concret de hirtie care poate fi rasfoit, adulmecat, mingiiat pe coperti, dar in plus este prezent pe mesele librariilor si chiar in vitrina la La Hune, prestigioasa librarie din Saint-Germain-des-Prés. Ceea ce ii da o realitate pregnanta — si blinda. Multa vreme, aceasta carte isi pastrase statutul de manuscris despartit in dosare groase, capitol cu capitol, dar capitole care se dedublau, se inmulteau odata cu trecerea timpului, cu succesiunea versiunilor, mereu de revizuit, de imbunatatit. Compunere cu paralele inegale este o carte de o calitate rara, un obiect literar care nu se lasa cucerit de catre cititorul prea grabit sau nepasator. Cere o participare activa, o atentie de fiece clipa. Scriitura este exigenta, se desfasoara pe toate registrele, se cauta pe toate tonurile, aproape de la un episod la celalalt. Daca cititorul este solicitat, ce sa mai spunem despre traducator? La inceput se simte neajutorat, neputincios, un Sisif inhamat la o munca al carei sfirsit nu-l zareste (mai bine-zis, al carei sfirsit se tot indeparteaza), descoperindu-i neincetat amploarea. Cum va reusi sa redea diferentele de registru, bogatia referintelor, multiplicitatea sensurilor, […]