Un nou criticism junimist

Ioan STANOMIR Reactiune si conservatorism Editura Nemira, Bucuresti, 2000, Colectia „Societatea politica“, 335 p., f.p. Acum, la incheierea „Anului Eminescu“, putem spune deja ca semnalul lansat de numarul 265 al Dilemei a dat rezultate pozitive. Conturarea mult-invocatei „imagini actualizate“ a poetului national incepe sa prinda contur. Gustului popular (romantic?, postmodern?) pentru nonfictiv, pentru biografia „starurilor“ si a personalitatilor exemplare, dar si pentru melodrama in registru minimal i-a venit in intimpinare volumul de corespondenta inedita Eminescu-Veronica Micle. Spre sfirsitul anului, au aparut in volum, la Nemira, studiile de mitanaliza ale lui Ioan Petru Culianu despre poezia si proza lui Eminescu, iar pe ultimii metri ai mileniului a aparut, tot la Nemira, un remarcabil studiu/eseu despre imaginarul politic eminescian. Intimplarea face ca acest eseu sa fie un volum de debut. Autorul, tinarul critic si eseist Ioan Stanomir, debuteaza editorial intr-un mod exemplar – spun asta fara teama de a exagera. Am deplins nu o data faptul ca, dupa 1990, entuziasmele „pasoptiste“ ale criticilor sub 30 de ani – si mai ales ale celor bucuresteni, unii neiesiti inca din faza digitatiilor preliminare, risipiti generos sau haotic in improvizatii foiletonistice – nu s-au „decantat“ in carti de critica serioase, in proiecte cu miza. Cu […]